Archives: December 2012

Posted on
by

Sper că vă mai amintiţi “Proiectul Johannis”. Atunci a ieşit PNL-ul cu el la defilare ca şi cum alt premier în viaţa vieţilor statului român nu s-ar mai fi găsit. Soluţia Johannis, însă, s-a diluat pînă-n ridicol, tocmai din cauza prestaţiei lui Antonescu (Crin, pentru amici, Căcărău pentru vecinii din Isaccea).

Şi ce argumente contra lui Johannis s-ar putea găsi dacă Traian Băsescu s-ar gîndi la el pentru postul de premier? Cum ar scoate cămaşa marii partizani ai acestei soluţii? Hai că asta ar fi o mişcare care ar putea fi greu contracarată de USL. În fond, cine a fost soluţie acum doi, trei ani nu poate să nu fie o soluţie şi acum. Plus că,  lui,  Germania îi răspunde la telefon!

Posted on
by

Vă propun un mic exerciţiu de imaginaţie care nu are nimic blsafemiator în el. Să spunem că Iisus ar veni printre noi, în România, în dorinţa de a ne salva. Şi că s-ar arăta în public, ar vorbi mulţimilor, ar face minuni, pe scurt, ar fi chiar El, Messia. Desigur că aşa fiind, în predicile lui ar condamna securiştii şi plagiatorii. Printre alte păcate, desigur. Imaginaţi-vă că asta l-ar enerva pe Felix, care ar da ordinul de execuţie, în direct, la emisiunea pastorului Gîdea, în ideea că nu avem noi nevoie de lecţii de la alţii veniţi din ceruri, de la cineva care nu e român cu adevărat şi, în plus, nu a votat pentru demiterea lui Băsescu. Vă puteţi imagina asta? Dacă da, înseamnă că nu ne-am pierdut umorul şi încrederea. Dacă nu vă puteţi imagina, înseamnă că a învins Antena 3.

 

Posted on
by

Să spunem că nu la vot trebuie să mergeţi pe 9 decembrie, ci la medic (Doamne fereşte!, folosesc această ipoteză doar în sprijinul micii parabole). Dacă mergeţi la un medic de inimă pentru o afecţiune care vă ameninţă viaţa, sînt convins că îl vreţi pe cel mai bun. Nu veţi întreba “Bre, e pe aici frun medic dă a rămas repetent dă două ori, că eu la el vreau să mă trateze? “.  Nu căutaţi un medic care a chiulit de la ore, care nu s-a pregătit, nu a trecut pe la cabinet decît de două-treoi ori într-un an. Nu vă interesează nici medicul care şi-a furat lucrarea de doctorat, nu? Nu ziceţi :Vreau un medic care nu a făcut nimic în viaţă, nu a fost în stare de nimic, vreau să-i dau şansa să fiu eu primul vindecat de el!”. Sau “Aş avea încredere într-un medic care şi-a turnat familia la Securitate! Ăsta e bun, domnule!”

Oameni buni, dacă propria viaţă nu v-aţi pune-o decît în mîinile unor medici buni, competenţi, serioşi, cu o pregătire ireproşabilă,  atunci de ce credeţi că viaţa ţării trebuie dată pe mîna repetenţilor, a chiulangiilor, a celor care şi-au falsificat diplomele şi titlurile? Merită România să fie stăpînită de turnători? Merită copiii voştri aşa ceva? Eu cred că nu, dar de votat votaţi Dumneavoastră!

 

Posted on
by

Pentru că a început decembrie, iar Bănică şi Hruşcă deja şi-au anunţat spectacolele, zic să recurgem la sensibilitatea deja  pregătită pentru Sărbători. Vă propun să urmăriţi o secvenţă care mi-a fost semnalată de cel puţin trei prieteni de pe net, o secvenţă gingaşă şi puternică. Hai să ne relaxăm acum, că peste o săptămînă, pe la ora asta, se va înroşi internetul de la atîtea exit poluri date în avans! 🙂

http://www.youtube.com/watch?v=DWAqNho-JpQ

Posted on
by

Ieri, la emisiunea festivă de la TVR, o reporteriţă a invitat la microfon văduva unui “erou, militar român care şi-a pierdut viaţa pe cîmpul de luptă din fosta Iugoslavie”. Prima întrebare, extrem de inteligentă, a fost: “cum vă simţiţi astăzi?”. Femeia, ea însăşi, cadru militar a spus o frază standard, lemnoasă, de sezon. După care reporteriţa a spus: “Vă rugăm să ne spuneţi cum şi-a pierdut eroul care a fost soţul dumneavoastră. Răspunsul a fost teribil. “ce să vă spun, a fost vorba de nenoroc, a rămas cu maşina fără frînă şi a căzut într-o prăpastie”. Doamne iartă-mă, dar e vorba de o moarte fără nimic eroic, sigur, petrecută pe cîmpul de operaţiuni militare, dar o moarte care nu a venit de la duşman, ci din precara înzestrare a trupelor noastre, de la neglijenţa unei inspecţii tehnice. A fost vorba de un accident, nu de o luptă.

Această fază jenantă, pentru că banalizează şi mai mult ideea de eroism, putea fi evitată simplu: dacă reporteriţa ar fi făcut o minimă documentare, sau dacă ar fi pus întrebarea înainte de a intra în emisie ca să ştie despre ce e vorba. Se vede că nici în jurnalism nu mai funcţionează frînele.