Archives: 2012

Posted on
by

Sigur, există unii care spun că nu vor vota pentru că nu au ce alege. Da, nu au de ales acum, dar, să vadă cum nu vor mai avea de ales după aceea, adică după ce au decis cei mulţi cine să-i conducă şi pe cei puţini. Sîntem scîrbiţi de clasa politică, dar o lăsăm să ne decidă destinul. Nu interacţionăm, sîntem apolitici, nu ne băgăm. Cu cine să votezi? Păi, dacă nu merge votul pro, poţi vota contra, Am mai spus că un deştept care nu merge la vot nu face decît să dubleze puterea votului celui prost. Dacă vreţi să decidă proştii, atunci, ok, nu mergeţi la vot. Dar nici nu vă mai plîngeţi după aceea.

Vă ofer un argument în fotografia de mai jos (şutită de la Şuţu). Dacă vreţi ca nenea din poză să se joace cu copiii voştri şi cu viitorul copiilor voştri, staţi acasă, nu mergeţi la vot. El va merge! Cu toţi ai lui.

Posted on
by

Prin anii 70, cînd Ion Dolănescu dădea admitere la Filologie, în Timişoara (pe bune, nu e glumă), meditatorul lui era Tiberiu Ceia. Şi pentru că învăţatul la examen nu le-a luat tot timpul, au scos şi un disc cu un tiltu pe care nu cred că-l voi uita vreodată: Doi voinici din lumea mare. Nu numai că nu au cheltuit bani cu meditaţiile, dar au mai şi cîştigat ceva, socotind banii pe disc şi nunţile la care au cîntat, împreună, în acea perioadă. Ei, mai jos, vă propun o fotografie cu alţi doi voinici din aceeaşi lume mare, Steve Jobs şi Bill Gates. Sînt doi oameni care au modificat lumea asta mare, făcînd-o şi mai mare, în termeni de computere. Asta e situaţia, România a dat doi voinici unor nunţi şi petreceri, America ne-a dat posibilitatea să avem computere, telefoane inteligente, programe de computer. Din ambele cupluri despre care am vorbit, a dispărut cîte un voinic. Şi asemănările se opresc aici.

Posted on
by

Aflat în vizită la Montreuil (lîngă Paris), ministrul de interne francez Manuel Vals a declarat că se cam termină cu ajutorul oferit ţiganilor din România să se întoarcă în ţara de baştină. Fiecare adult care se declara de acord cu expulzarea primea 300 de euro, iar fiecare copil, 100.Plus transportul cu avionul. În fine, francezii s-au prins că, oricum numărau, le ieşea cam acelaşi număr de romi, toată plata generînd un du-te-vino care a stimulat Atlassibul (în direcţia Franţa) şi zborurile charter (în direcţia România). Acum s-a cam terminat, Franţa va încerca să-şi asume această problemă, adică să-i ajute pe romi să-şi găsească un loc de muncă, să-i cazeze, să-i integreze. În acest sens, lista de meserii propusă (şi acceptată) a crescut de la 150, la 291!

Să le urăm un sincer Spor la muncă!

Posted on
by

Nu voi fi duminică în ţară, deci nu voi putea vota. Voi fi, undeva, în străinătate, unde nu am domiciliul stabil. Intru la categoria celor care nu pot vota în mod obiectiv. Dar aş vota. Nu aş vrea să fie mai puţin cu un vot, cel al meu. Singurul lucru pe care aş putea să-l fac ar fi să găsesc o persoană care să voteze în locul meu. Nu să-mi folosească identitatea, nu să se prezinte ca fiind eu, desigur. Aş vrea să găsesc o persoană care a decis să nu meargă la vot. Şi să o conving să voteze în locul meu, pentru că eu nu pot vota. Să-mi facă un serviciu, mie şi democraţiei, dacă vreţi şi să meargă la vota. Va considera că nu a votat ea, dacă asta-i face bine la conştiinţă,ci a făcut un comision
. Nu-i spun cum să voteze, dar dacă vrea să ţină cont de orientarea mea, să răsfoiască acest blog. Şi să voteze în consecinţă, dacă tot votează în locul meu!

Voluntari? Aştept propuneri. Şi, eventual, ofer şi o sticlă de vin cînd ne întîlnim! Nu e şpagă electorală, e un fel de comision! 🙂

Posted on
by

Chiar pe ultimii metri ai campaniei electorale, Domnul Ponta ne anunţă că va tocmi o casă de avocaţi din Paris pentru a sprijini acţiunea de aducere a osemintelor marelui sculptor, din cimitirul Montparnasse, tocmai în circumscripţia electorală  din Tîrgu Jiu. Probabil, faptul că Ponta locuieşte, acum, în casa unui exeget al lui Brâncuşi, Petre Pandrea, îi dă competeţe cu privire la viaţa şi opera artistului.

De fapt, în afară de conotaţia electorală, problema cu reînhumarea lui Brâncuşi la Tîrgu Jiu mi se pare undeva între impietate şi aroganţă. Coducătorul acestei acţiuni, un scriitor local din Gorj, susţine că ar fi găsit un testament în care scrie că Brâncuşi ar fi dorit să fie înmormîntat în România. Să nu uităm, C.B. Nu mai era cetăţean român în momentul morţii, renunţînd la cetăţenie cu cîţiva ani mai înainte pentru că statul român de atunci îi refuzase întoarcerea în România şi-i calificase operele ca decadente. Îngropat în Monparnasse, Brâncuşi aparţine culturii universale. Adus în România mi se pare o provincializare a posterităţii geniului din Hobiţa, pecare nu ştim dacă şi-a dorit-o. În mod cert, însă, Brâncuşi nu şi-a dorit să fie adus în ţară de Guvernul Ponta, în plină campanie electorală. Ceea ce a făcut Năstase cu Titulescu vrea să facă Micul titulescu cu Brâncuşi.

Poate că ar trebui să aşteptăm să mai înceteze expulzările de romi din Franţa ( să nu fie pus sicriul chiar în aelaşi avion!) şi abia după aceea, după o dezbatere serioasă, publică, să vedem dacă i se face un serviciu marelui sculptor smulgîndu-l din ţara care i-a dat gloria şi îngropîndu-l la Tîrgu Jiu.

 

Posted on
by

Îl ştiţi pe TINTIN, simpaticul aventurier belgian al desenatorului Hergé? Ei, bine, în lumea hipercorectitudinii şi a lipsei totale a hazului, s-a găsit cineva, în 2007, în Marea Britanie (Comisia pentru Egalitatea Raselor) care să considere rasistă cartea Tintin în Congo. Şi s-a mai găsit altcineva care să ia în seamă plîngerea respectivă. Primei reclamaţii i s-a adăugat un domn cu nume binevenit, Bienvenu Mbutu Mondondo, un belgian de viţă nouă, născut congolez, care a cerut să se interzică această carte la vînzare şi în Belgia. După acest domn, cartea are un mesaj rasist şi rîde de lenea congolezilor. Judecată, în primă instanţă, în 2011, cartea a fost considerată nevinovată. Dar militanţii nu s-au lăsat, şi au ajuns la Curtea de Apel din Bruxelles. Care, astăzi, 5 decembrie, a făcut, involuntar, un cadou de Sfîntul Nicolae tuturor copiilor, eliberarea albumului Tintin în Congo de sub jugul anti-rasiştilor!

Asta nu înseamnă, însă, cum ar gîndi orice om normal, totala eliberare a lui Tintin, pentru că, în 2012, unele biblioteci din Suedia au considerat că acest album nu merită circulaţia publică pe sub ochii copiilor! Aşa că l-au băgat la index. Dar, ca o concesie superioară, poate fi închiriat, în anumite condiţii, adulţilor!

Urmează, probabil, Albă ca Zăpada, că de ce e ea albă şi se mîndreşte cu asta? Şi cum să le zicem pitici unor persoane care doar au un fel de problemă cu verticala? Dar Harap Alb, oare nu jigneşte pe nimeni prin culoarea sa afirmată colonialist şi cam rasist? Scoateţi, domnilor editori, cărţi cu Che Guevara, că alea sînt educative şi-i plac şi lui Viorel!

 

Posted on
by

Prima dată am văzut o cutie de coca cola mai mică decît tot ce văzusem pînă atunci la un ziarist. Cum omul era foarte zgîrcit, m-am gîndit că a negociat cu chioşcarul şi i-a făcut una pe măsură, pentru bani mai puţini. Conserva avea vreo 25 de cl, mai mică deci, decît cea de 33, care şi ea, să recunoaştem, în faţa cifrelor, că e mai mică şi  mai enervantă decît cea de 50 cl. Un galop al constrîngerilor, al micşorărilor, al eficientizării pe care nu putem decît să-l consemnăm. Recent (foarte recent!) am călătorit cu Air France, pe o cursă internă, şi am cerut o Coca Cola. Mi-au dat o cutie de 15 cl! Două înghiţituri. Oare unde se va ajunge cu miniaturizarea? Se poate mai mică decît 15 cl? Pe cealaltă parte, am văzut deja parfumuri la 15 cl, deşi, sticla normală e de 5 cl. (intră cel mai bine în poşetă & borsetă). Din direcţia aia se creşte volumul!

Cît de mică poate ajunge o băutură răcoritoare? Se va ajunge ca unitate de măsură la clasica înghiţitură? (Nu vă gîndiţi la prostii!).

Posted on
by

Circulă pe net un mesaj pe care-l reproduc aici. E o comparaiţe a gradului de reprezentare pe care-l au deputaţii şi senatorii la noi şi în Statele Unite. L-am primit de mai multe ori, ultima dată de la marele fost sportiv Alin Savu (pe care am onoarea să-l pot socoti prieten!). Iată termenii comparaţiei mai jos

(sursa foto)

ROMANIA ( circa 20 milioane de locuitori )

Parlamentul:

– 137 Senatori  = unu la 160.000 locuitori

– 332 Deputati  = unu la 70.000 locuitori

– 469 Parlamentari – total (fara redistribuirea care urmeaza votului si va urca totalul la cca 540 parlamentari!!!)

SUA ( peste 300 milioane de    locuitori )
Parlamentul:
– 100 Senatori  = unu la 3.000.000 locuitori
– 435 Congresmeni / Reprezentanti = unu la 560.000 locuitori
– 535 Parlamentari – total

Daca SUA ar proceda ca ROMANIA ar avea:
– 1.875 Senatori
– 4.286 Congresmeni / Deputati
– 6.161 Parlamentari – total

Daca ROMANIA ar proceda ca SUA ar avea:
–  7  Senatori
– 31 Deputati
38 Parlamentari – total

În concluzie voi reproduce o glumă de dinainte de 89 care compara capitalismul şi socialismul: “Dacă la noi e atît de bine şi la ei atît de rău, de ce la ei e atît de bine şi la noi atît de rău?”

 

Posted on
by

Declaraţia lui Ponta despre clovnii care scriu pe bloguri şi competenţii care sînt în Guvern este încă una din obrăzniciile spuse într-o o pauză de gîndire. Nu că ar fi jignit comunitatea de blogheri (din care fac parte din nou) , dar a lovit foarte tare în două personalităţi care scriu pe propriile bloguri: Năstase (care, pentru a-şi nota zilnic gîndurile, trebuie să înşele vigilenţa sistemului penitenciar românesc) şi Iliescu (acest gînditor care ne dă direcţii şi lecţii, renunţînd la clipele de pace pe care i le dă pensia babană). Chiar Ponta, cînd nu e la Guvern, face pe clovnul în blogosferă, sub nume propriu.

Victore, iar ai sfeclit-o: să ştii că există români mult mai competenţi decît colegii cu care guvernezi, care sînt la locurile lor de muncă, prestigioase, în Universităţi de prim rang ale lumii (nu la Cantemir, sau la Sorbonica de Oradea, de unde-ţi recrutezi tu colaboratorii). Hai să-ţi servesc exemplul lui Grigore Pop- Elecheş,un tînăr profesor universitar de la Princeton. A terminat la Harvard, şi şi-a luat masteratul şi doctoratul la Berkley. Fratele lui Grigore, Cristian Pop-Elecheş a fost mai lipsit de spiritul de aventură, în sensul că a făcut toate studiile (universitate, masterat, doctorat) într-un singur loc: la Harvard. Iar acum predă la Columbia University.  Încă un nume? Notează: Vlad Perju, profesor specialist în Constituţie, predă la Boston College. A făcut Facultatea de Drept în Bucureşti, ca tine, şi la Sorbona (aici vă deosebiţi, tu ai mers, în tinereţe,  ca aventurier la Paris, el a mers la studii). Doctoratul şi l-a făcut singur, la Harvard, unde a şi predat o vreme. Hai, încă un nume: Cornel Ban, a făcut Dreptul la Cluj, masteratul şi doctoratul le-a obţinut în State, iar acum predă la Brown University (din Ivy League).

Din păcate, votul lor, dacă se vor duce la Ambasadă ca să şi-l exercite, este egal cu al oamenilor păcăliţi să meargă la vot cu un mic, o bere, un fular şi o pungă de făină. Ei, dar ăsta e farmecul democraţiei! 🙂

 

Posted on
by

Un şofer francez, care lucra la un mare lanţ de magazine, a fost concediat după ce a mîncat doi biscuiţi dintr-un pachet destinat distrugerii (depăşise termenul de valabilitate). Sigur că măsura pare disporporţionată chiar şi în Franţa. Explicaţia angajatorilor a fost că şoferul a încălcat un contract care îi interzicea să mănînce din marfa destinată distrugerii. Respectarea contractelor este esenţială într-o lume civilizată, chiar dacă asta pare în vecinătatea absurdului. Şoferul avea o vechime de 30 de ani în firmă şi nu mai avusese abateri. Cu toate acestea, după proteste ale colegilor din sindicat, omului i s-a dat o sumă compensatorie pentru că a fost dat afară, dar nu s-a putut pune nici într-un chip problema să fie reprimit. Nu se glumşte cu disciplina!

Vă imaginaţi aşa ceva la noi, unde mîncatul din gunoaie face rating la televiziuni?