Oricît l-ar ține în brațe Crin Antonescu, oricît l-ar urî el pe Băsescu, pînă la urmă Marga va fi dat jos. Cît de curînd. Cîtă vreme măgăriile acestui personaj jenant au fost vizibile doar în plan intern, mai mergea, se mai acoperea, mai intrervenea mitraliera cu fecale de la Antene ca să-i spurce pe contestatari.. Acum, însă, dimensiunea internațională a scandalului legat de salonul Cărții din Paris, care a servit drept scuză pentru absența lui Ponta (scandalul, nu salonul), a umplut paharul. Presa franceză a scris despre refuzul lui Cărtărescu de a participa. Și a scris pe larg. ( aici, aici si aici). Marga se comportă ca un om bolnav (la cap) cu ICR. Începe să-mi fie milă pe lîngă silă. Chiar oamenii din echipa lui s-au săturat și deja îl sapă conștiincios. Știu ce spun! Problema este că, în acest moment, nu s-a decis cum să fie dat jos fostul turnător, pentru că nu există un precedent de cînd ICR a fost mutat la Senat. Se studiază o cale pentru a-l îndepărta pe acest bezmetic. Cum spuneam, Marga va fi lăsat din brațe înainte de a-l lăsa, de tot, memoria. Vor trebui ani întregi pentru ca ICR să-și recîștige prestigiul terfelit de Marga. Ca un rinocer plin de noroi care zburdă într-o galerie de porțelanuri, Marga a reușit să murdărească ce nu a putut distruge.

Știe cineva dintre Dvs. ce acțiuni au făcut ICR-urile deschise de Marga în România? Ce alt program decît programul de încasare a salariilor mai derulează acești nuli servitori ai “filosofului” (Liviu Alexa, mi-a plăcut aia cu “față de filosof”!)

PS Încă nimeni din personalul ICR Paris și din Ambasada noastră în capitala Franței nu l-a auzit pe Al.Dobrescu, noul director, vorbind franceză. Omul vine la birou și se închide acolo. Așteptînd, evident, salariu și momentul acela în care se va trage linie. Linia de despărțire.

Riscă să treacă prea repede, aproape neobservat momentul de intensă prostie scris de judecătoarete arestate la București pentru luare de mită. Nu vorbesc despre cum și-au împărțit banii, despre cum se vindeau sentințele, aia nu e prostie, e corupție. Prostia a intrat în scenă în momentul în care judecătoarele au luat de bună ce le-au spus, în particular procurorii care le anchetau (bravo lor, au jucat excelent!): Că în liftul tribunalului nu se pot intercepta telefoanele și nici nu se pot înregistra convorbirile cu tehnică de specialitate. Iar ele numai din liftul ăla vorbeau! Desigur, liftul fusese pregătit pentru ascultare cu tot ce trebuia. Dovadă că procurorii cunoșteau marfa și știau cît de proaste sînt judecătoarele. După ce aceiași procurori le-au spus că telefoanele mai vechi nu se pot intercepta, femeile s-au dus și și-au luat telefoane mobile de la antichități! Dacă procurorii împingeau mai departe gluma și le “destăinuiau” că nu pot intercepta convorbirile în chineză din lipsă de transaltor, judecătoarele tute ori se apucau să învețe chineza, ori își angajau chinez să vorbească la telefon!

Trebuie să reținem că în Justiția Română vicierea actului de judecată nu se face în întregime din cauza corupției, ci și a prostiei. Să-i dăm prostiei porția ei! În plan personal, la unul din procesele pe care le-am avut ca ziarist, am primit un document în care era vorba de o firmă care nu-și plătise datoriile la bancă.  Nu era cazul meu, judecătoarea luase cu copy-paste ceva din alt dosar (vreo trei pagini!), ca să nu se mai chinuie să citească despre ce era vorba.Mi-aș dori să o aud și pe acea judecătoare tocmindu-se pentru șpagă în liftul de la Tribunal!

Citesc pe site-ul Reporter Virtual, la finele unei postări, o scrisoare pe care Tiberiu Lovin spune că o avea din ianuarie. E o scrisoare ce pare scrisă de cineva din Jilava. Nu pare a fi o făcătură, că prea e plină de amănunte de “insider”. Aceste lucruri trebuie cunoscute de toată lumea. De aceea public, aici, acest document foarte important. Năstase ș clica lui și-au bătut joc de noi și în timpul așa zisei sale detenții. Citiți și vă minunați.

 

Cum nu se respectă legea la Jilava– exista o legenda la sfarsitul scrisorii.

Noi PPL si cei 16 Favorizati avem parte de vizite cu programari anticipate cu 48 de ore iar timpul de asteptare este o ora plus/minus. Pentru Restul masinile vizitatorilor stau in afara barierei. Masinile familiei Nastase B-222-WNA si B-111-WNA au access in parcarea angajatilor penitencdiarului, dupa bariera, cu motorul pornit ca in procedurile standard) Continue reading

Nu știu alții cum sînt, vorba lui Creangă, dar eu,  cînd văd ce puțin durează la noi formatele de televiziune care în alte țări sînt longevive, chiar mă întreb dacă telespectatorul român e mai pretențios decît telespectaorii europeni. De pildă, decît cei francezi.  Iau un exemplu simplu, un concurs Questions pour un champion care se difuzează din 7 noiembrie 1988, zi de zi, mai puțin duminica, de la orele 17.55, pe France 3. În România a putut fi văzut pe vremea cînd se prindea TV5 (nu știu dacă acum mai e în oferte). E vorba de un concurs de cultură generală prezentat de Julien Lepers. Nu are asistente, nu-și arată nimeni cracii și țîțele pe lîngă el ca să țină telespectatorul captiv. E un concurs cu întrebări și răspunsuri.Alt exemplu.  Pe TF1 rulează, tot zilnic, din 2006, doar, un alt joc tv de cultură generală, Toute le monde veut prendre sa place. Tot așa, un prezentator, Nagui, fără asistente, doar cu umor, bună dispoziție. Întrebări de cultură generală și muzică. Alte emisiuni: Fort Boyard durează din 1990.Prețul corect (Le Juste Prix) care a fost și la noi vreo doi ani, aici merge din 1988, e drept, cu o întrerupere și reluat din 2006. Sînt emisiuni care fac rating , au fani, se înghesuie lumea să participe.

Vorbim de emisiuni care nu dau apartamente sau mașini (cu excepția Pretului corect). Cîștigurile sînt modice. Cultura generală face rating în Franța. În România e jale din acest punct de vedere. Astfel de emisuni nu prind. Formatele, chiar cele mai spectaculoase, se sting repede, așa că nu mă mir de inapetența pentru cele de cunoștințe de cultură generală. Oare sînt prea banale pentru telespectatorul român? Îl plictisesc întrebările la care știe răspunsul? Sau, dimpotrivă?

Mă tem că, dacă ar fi vorba să fim primiți într-un ipotetic spațiu Schengen al culturii generale, nu prea am avea argumente pe la televiziunile noastre.

Regimul vedetarian este cam așa: presa (y compris televiziunea) fabrică false vedete pentru a putea, imediat după, să producă false știri despre ele. Recent am citit extraordinara știre Celebrul doctor Nicolae Bacalbaşa şi-a dezvăluit şi o altă latură a lui: cea de cinefil. El a mărturisit că nu ratează nici un episod din serialul “Suleyman Magnificul”. Dacă ați lipsit o vreme din România și citiți despre “celebrul doctor” vă imaginați că e vorba despre cine știe ce mare șef de școală de medicină, de un doctor celebru pentru operațiile complicate, pentru contribuția sa importantă la medicină. În cazul nostru nu e așa. Celebrul doctor Nicolae Bacalbașa este purtător de cuvînt al spitalului din Galați și este cunoscut pentru aparițiile sale în jurnalele cu crime și cafteli, unde descrie accidentele cu un fel de sadism în privire. Nu știu nimic despre mari realizări ale doctorului Bacalbașa, poate are, dar presa e discretă la acest capitol. Bun, deci ne-am lămurit cum e cu celebrul doctor. Acum să vedem știrea. E vreo premieră medicală? Vreun act de eroism? Vreo miraculoasă salvare de vieți omenești?Nu. Celebrului doctor Bacalbașa îi place un serial tv și nu a pierdut nici un episod. ba, mai mult, mai senzațional, are și o cadînă preferată în acel serial. Îero relevanță. Nimic despre nimic, dar fără talentul; lui Seinfeld.

Sigur, putea fi și mai tare știrea asta care să arate așa: “Ce-ți mai plac cadînele, celebrule  doctor Bacalbașa.” Încă nu s-a ajuns aici, dar nu e timpul pierdut…

Totuși, cea mai tare știre din presa ultimilor ani este aceea în care Romică Țociu a fost văzut bînd o cola la o terasă la mare. Cu poză! Poate că mă ambalez degeaba și, de fapt, ăsta e trendul în presa română, trend stabilit la școala de jurnaliști de profesori ca acesta .

 

Mi-a sărit țandăra la o afirmație foarte obraznică a lui Horea Bădău, într-un text în care e atacat Cristian Manafu, unul dintre cei mai vizibili și eficienți oameni din online.(Nu dau link la articol, nu-i fac trafic obraznicului!) Întîi, cine e Bădău? E un lectoraș la facultatea de Jurnalism din București, autor al unei cărți despre Social media. Al “primei” zice el. Iar asta îl face guru absolut în domeniu. ca și cînd cei interesați nu ar fi putut citi în original cărțile din care Bădău a compilat banalitățile din propria sa carte. L-am întîlnit, o dată, la o dezbatere în Club A și m-a făcut să mă simt prost cu lingușelile lui la adresa mea, pînă să înceapă chestiunea. Pe scenă, ca moderator, a fost ultra-banal, mi-a și părut rău că am participat. Cînd moderatorul e bătut în cap, riști să pari și tu bătut în cap! Deci Bădău este un marginal al presei, deși se laudă cu 14 ani de experiență. Nu am auzit de el. Deși, ca să vin cu cifre, am lucrat în presă de multișor, de
Continue reading

Nu, Crin Antonescu nu e tot timpul dictator, pentru că pînă-n prînz doarme. El e dictator part-time. Cînd se trezește, statutul PNL, Delegația Permanentă și Biroul Politic se fac preș, să calce domnul președinte pe moale. “”Mihai Stănișoară este un om de dreapta, pe care orice partid ar vrea să-l aibă. Odată luată decizia de a veni în PNL voi cere Biroului Politic central și Delegației Permanente ca domnia sa îndeplinească funcția de vicepreședinte”. Dictatura nu e, totuși, foarte bine pusă la punct. Crin încă mai trebuie să ceară ceva. Se va ajunge la situația în care este suficient să dorească ceva, și dorința să i se îndeplinească fără să mai ceară? Desigur.

Există liberali  care au început de jos, de la lipit afișe în campanii, de la organizațțiile locale și care, încet, încet, au ajuns și ei în zona în care ar fi eligibili pentru vreo funcție de conducere. Dar nu vor fi aleși niciodată. pentru că în PNL nu sînt alegeri, sînt numiri. Klaus Johannis a fost numit prim-vicepreședinte de Crin. Votarea lui a fost o formalitate. Stănișoară a fost numit și el vicepreședinte. Mai trebuie alegeri? Nu-i destul că a ales Crin?