Posted on
by

Am tot auzit în zilele astea soluţia miraculoasă a salvării Roşiei Montane: introducerea ei în patrimoniu UNESCO. Demonstranţii au cerut asta  autorităţilor române. Ca şi cum Guvernul sau Parlamentul pot introduce măcar un kilometru de galerie romană în sus-numitul patrimoniu. Sau ca şi cum UNESCO ar fi un fel de Spiru Haret unde se intră cu taxă. Sigur, dacă am face un test, puţini din cei care au ieşit (şi puţini din cei care nu au ieşit) ştiu exact cîte obiective culturale are România în Patrimoniul UNESCO. Sibiul e? Nu e! Biserica Neagră din Braşov e? NU e. Adamclisi e? Nu e! Cula oltenească e? Nu e! Atunci ce e în acest Patrimoniu? Păi, iată lista celor 7 (şapte) obiective culturale mari şi late pe care le are România în patrimoniul mondial UNESCO. Atît şi nimic mai mult. Pentru că accesul în această listă se face respectînd criterii şi proceduri, îndeplinind nişte cerinţe. Mai mult, UNESCO se axează, acum, pe introducerea în Patrimoniul Universal a unor site-uri şi obiective din ţări sărace, în care standardele de păstrare atentează la existenţa acestor obiective.

Nu e destul să iasă Remus Cernea şi Claudiu Crăciun la Universitate, nu e destul nici dacă se leagă cu lanţuri de gardul UESCO din Paris. Nu, Roşia Montană nu se califică, e neinteresantă pentru a intra în acest club select al obiectivelor culturale mondiale. Geaba a încercat Daniel Barbu de curînd să spună că poate în zece ani ar putea intra.  A împins termenul mult în afara mandatului său de ministru al Culturii ca să nu-l tragă nimeni de mînecă.

Nu, Roşia Montană nu poate intra în patrimoniul UNESCO. Nici măcar pe lista unor atracţii turistice obişnuite. pentru că e greu să găseşti turişti care să vrea neapărat să vadă locuri triste şi sărace. Acum că se opreşte proiectul, vă propun să discutăm peste cinci ani şi să vedem cîţi dintre cei care au cerut dezvoltarea turismului în acea zonă au fost măcar o dată în vizită la Roşia Montană..

UPDATE: Ca să mă feresc de o posibilă demascare din partea unora sau altora, da, recunosc, îm fost plătit de UNESCO. În 1990, am fost unul din cei trei scriitori români care au primit o bursă UNESCO acordată în colaborare cu Société des Gens de Lettres, în valoare de 10.000 de franci. Normal, de aia le iau apărarea!

Posted on
by

Aş vrea să-l văd pe cretinul care a gîndit şi a scris chestia asta:”Cianura ucide. Sărăcia NU!!!” L-aş lua pe cretin şi l-aş duce nu în ţările din lumea a treia unde mor copiii de foame şi de sărăcie, nu în Coreea de Nord, unde sărăcia este modul zilnic de viaţă. L-aş duce într-un sat sărman din judeţul Vaslui, acolo unde oamenii sînt săraci lipiţi pămîntului sărac. Sau, mai bine, l-aş duce într-un sat fără curent din Apuseni, i-aş aduna pe sărmanii moţi şi le-aş spune :Iată, Cretinul ăsta vrea să vă vadă toată viaţa săraci, pentru că sărăcia nu ucide.” După ce l-ar bumbăci moţii, l-aş lăsa în cătunul acela sărac vreme de un an, fără nici un ban, fără telefon şi internet, fără îmbrăcămintea de fiţe. Şi nu m-aş revolta deloc dacă bolile sărăciei l-ar ataca pe cretin, nevoit să ajungă într-un dispensar sărac, unde nu e medic. Să meargă pe jos zilnic zece kilometri ca să facă o injecţie, dacă, desigur, dispensarul ar avea medicamentele cu pricina pe stoc. Apoi, cînd ar vedea că se scurge anul la care a fost condamnat, l-aş abandona acolo, pentru toată viaţa, sărac lipit, fără bani de lemne, fără loc de muncă, fără telefon şi, aşa cum s-a născut, fără creier.

Da, ar fi un Cretin mai puţin pe la televiziuni.

(sursa foto aici)

Posted on
by

Am citit zeci, sute de texte ale unor tipi care trăiesc în SUA şi le pute. Drepturile omului sînt încălcate, corectitudinea politică nu-i destul de clară, capitalismul îi cocoşează etc etc. Am citit şi texte ale unor autori care trăiesc în Europa Occidentală. Care, evident, pute şi ea. Drepturile omului sînt ameninţate, primează banul, capitalul, exploatarea e insuportabilă,  trebuie aplicată egalitatea aia minunată despre care vorbea Marx. Sînt destui care locuiesc în România şi le pute şi lor a exploatare capitalistă. Era mai bine pe vremea marelui patriot Ceauşescu, a avut el nişte excese, dar ce cultură înfloritoare aveam, ce libertate a spiritului etc. E dreptul fiecăruia să spune ce-i trece prin cap, e dreptul oricui să creadă în Marx. Atîta doar că, în spiritul unei minime onestităţi intelectuale, îi rog pe cei care împărtăşesc ideile  marxiste, comuniste, leniniste, gorbacioviste sau iliesciste, să explice de ce nu se cer în Coreea De Nord, cea Democratică şi Populară, unde pot avea parte de acest tip de întîmplări:

“Hyon Song-wol, o cântăreaţă despre care s-a zvonit că s-a iubit cu Kim Jong-un, a fost arestată la 17 august împreună cu alte 11 persoane pentru încălcarea legilor privind pornografia. Trei zile mai târziu, toţi cei 12 au fost ucişi de un pluton de execuţie, în prezenţa familiilor lor, dar şi a unor grupuri cunoscute de muzică. Potrivit presei sud-coreene, aceştia din urmă au fost trimişi în lagăre. „Au fost executaţi cu mitraliere în timp ce membri-cheie ai orchestrei Unhasu, ai Wangjaesan Light Band şi ai Moranbong Band, precum şi familiile victimelor au fost obligaţi să privească”, a declarat o sursă chineză pentru „Chosun Ilbo”. (de aici). O nuanţă: cunoscutele trupe de muzică din textul de mai sus cîntau doar şlagăre patriotice!

Posted on
by

M-am plictisit să citesc în presă că adevărul ne vine  din surse care “doresc să-şi păstreze anonimatul” şi, evident, şi leafa. Am putea încerca şi noi ceva mai cu talent. Iată cîteva formulări care ar fi mai aproape de ceea ce vrea să audă cetăţeanul

Din surse care nu-şi pot ţine gura…

Din surse pe care le mănîncă-n dos….

Din surse care s-au culcat cu subiectul şi nu au obţinut nimic…

Din surse care nu pot păstra un secret…

Din surse pline de invidie…

Din surse pe care le cunosc din liceu….

Din surse cu care am băut o bere…..

Din surse care ştiu că scriu tot ce-mi dau ele….

Din surse care au fost călcate pe coadă…

Din surse care vor să-i ia locul subiectului…

Din surse care mai fac un ciubuc de imagine la publicaţia noastră….

Hai că nu-i greu, se găsesc expresii din astea, iar presa ar fi ceva mai relaxată. Ştiu asta din surse care cu aşa ceva se ocupă.

Posted on
by

Deşi, la noi, discuţia despre comunism a intrat în fundătura pensiilor  luate de torţionari, în lume există preocupări academice serioase pe această temă. Dovadă este volumul tocmai apărut la Cambridge University Press, sub coordonarea lui Martin K. Dimitrov, care a invitat mai mulţi universitari din domeniu să-şi spună părerea. În mod normal, zic, ar fi trebuit să găsim aici numele Alinei Mungiu (care se laudă cu studenţii ei de la Harvard)  sau al lui Stelian Tănase, atoateştiutorul. Poate chiar al lui Daniel Barbu, deşi e tare de stînga.

Nu, nici vorbă de aceste nume printre autori. Apare, însă, cu un capitol, profesorul Vladimir Tismăneanu, de la University of Maryland, semn că oricît ar fi de hulit în ţară de detractori mai vechi sau mai noi, prestigiul lui academic internaţional rămîne intact.

Sau o fi vorba de mîna lui Băsescu, despre care se ştie că e influent tare în mediul universitar occidental?!  Poate o fi sunat el la Cambridge University Press şi să-i ameninţe cu DNA-ul? Nu-i exclus să auzim şi astfel de explicaţii! 🙂

Posted on
by

Așadar, Victor Ponta, premierul României, s-a dus în concediu la Miami, Fl, SUA,. Da, vor zice fanii, ce e rău că premierul se odihnește într-un loc celebru? Nimic, le răspund. Numai că acest concediu demonstrează, printre altele, că Victor Ponta nu a găsit nici un loc în România pentru a se odihni. Fostul președinte francez Valery Giscard d’Estaing a pierdut al doilea mandat (și) pentru că și-a făcut concediul altundeva decît în Franța, într-un safari african. Revin: domnul Ponta, cu soția, cu copiii și cu bona au plecat în Florida pentru, probabil, două săptămîni. Iată o evaluare de costuri: biletele la avion la Business Clas costă în jur de 20.000 de euro, după cum se poate vedea aici. Nu am pus first (unde costa aproape 56 de mii de euro), ci business class. Un hotel de cinci stele , demn de un demnitar de prim rang face , că am găsit ieftin, încă 6000 de euro. Timp de două săptămîni hai să punem 500 de euro de cheltuială pentru toată familia, pe zi (trei mese modeste). Ajungem la 7500 de euro în total. Nu punem cumpărăturile, șampania etc., poate familia Ponta are tot ce-i trebuie.  Facem adunarea și avem 33500 euro,. Treiștrei de mii cinci sute euro. Sigur, doamna Daciana, ca europarlamentar cîștigă suficient cît să acopere cheltuiala de concediu (cum și doamna Vălean, soția lui Crin, își poate duce soțul în destinații de lux). dar dacă această cheltuială nu e făcută din bugetul familiei Ponta? dacă și acest concediu e plătit de cine a cumpărat biletele de la Concertul de Anul Nou de la Viena și de cine a achitat costurile călătoriei lui Ponta în Japonia înainte de a fi premier? Dacă e așa cum presupun, ce dă Ponta în schimbul acestei vacanțe?

Posted on
by

Pe vremuri a fost GhinIon Iliescu, dacă mai ţineţi minte. Pe unde mergea el se întîmpla ceva rău. Acum e Victoraş care pare că aduce şi el nişte ghinion. Sînt fapte.  L-a vizitat premierul Franţei, s-a întîmplat un accident feroviar în ţara sa, Ayrault  a plecat cu avionul direct la locul accidentului. A fost Ponta în Spania, l-a primit premierul spaniol, apoi aflăm că a avut loc un groaznic  accident feroviar  în Spania.

Să-l vedem cum se descurcă cu privatizarea CFR Marfă!

Posted on
by

Am citit, în numărul din 19 iulie al revistei Figaro Magazine, un interviu cu Alain Delon pe tema numărului “Unde au dispărut bărbaţii?” Interviul poartă titlul :’Nu mai sînt modele“. Nu am drepturi de traducere pentru tot interviul, voi lua cîteva fragmente doar. La prima întrebare “Vi s-a întîmplat vreodată să vă întrebaţi, şi dumneavoastră, unde sînt bărbaţii?”, actorul răspunde” Cine pune întrebarea asta? Femeile? Cunosc destule care se întreabă unde au dispărut gagiii… Sînt mai puţini pentru că din ce în ce mai multe femei au devenit bărbaţi. Femeile s-au bătut pentru a avea drepturi, au obţinut ce voiau, foarte bine…Dar de ce să mergi pînă acolo încît să te comporţi ca bărbaţii, de ce vor ele să le semene? Nu înţeleg”. În următorul răspuns vine nuanţarea: “Le înţeleg, de fapt, pînă la un punct.Trebuie să fim atenţi, însă, la limite, la echilibrul între bărbaţi şi femei. Pe vremea mea se spunea că nu trebuie ca femeile să ducă războaiele. Dacă mîine ar trebui să se bată, s-ar bate ca bărbaţii… nu sînt sigur că ar cîştiga. În acest moment se caută să se şteargă diferenţele. Pe cînd chiar diferenţele dintre un bărbat şi o femeie sînt frumoase..”(….) “Era o vreme cînd , pe stradă, puteai să distingi între bărbaţi şi femei, acum nu ştii cine ce e. (…)Şi apoi mai există ideea subînţeleasă că a fi cu cineva de sex opus sau de acelaşi sex e la fel. Asta e grav! Nu sînt împotriva mariajului gay, mă doare-n cot, dar sînt contra adopţiei copiilor. O să mi se spună că trebuie să mă adaptez şi să trăiesc în pas cu vremea. Chiar dacă par un bătrîn prost, asta mă şochează!” Vă supun atenţiei un fragment în care acest cuceritor face un elogiu femeii : “Datorez viaţa şi cariera mea femeilor. Cînd am revenit din armată, la 22 de ani, ele sînt cele care m-au învăţat. Era fascinant pentru un tînăr bărbat obişnuit cu fetele de vîrsta lui, să fie iubit de femei ceva mai în vîrstă decît el,  care au înţeles viaţa. (…) sînt femei cu un caracter puternic care n-au avut nevoie să-şi afirme masculinitatea.E atît de frumos, o femeie-femeie care nu caută să ascundă ceea ce e. Astăzi femeile mai păstrează calităţi feminine, dar într-un fel mai disimulat. Păcat, pentru că nu există ceva mai frumos pe lume decît femeia! Asta am gîndit mereu. O femeie adevărată care are aerul unei femei..” 

Trebuie să recunoaştem că Alain Delon se pricepe la ‘făcutul din vorbe”. Pentru mine rămîne nu doar un mare actor, ci şi un intelectual, cu lecturi ample (l-am văzut la o emisiune discutînd despre cărţi cu competenţă şi bine informat), un bărbat care face viaţa mai frumoasă. Mai ales femeilor!

Posted on
by

 

Marianne este una din emblemele Franţei, reprezentînd, alegoric, libertatea şi raţiunea. Este imaginea unei femei din semi-profil, care stă şi pe logo-ul Franţei, şi pe spatele euro-ului francez, şi pe timbrele poştale franceze. Asta e tradiţia. Recent, Francois Hollande a dat mînă liberă unui designer care a “revizitat” imagina acestei Marianne de pe timbre, inspirîndu-se, din greu, din imaginea militantei feministe ucrainiene Inna Shevchenko, şefa mişcării Femen. Aflu din Figaro Magazine că Inna Feminista, noua Marianne, ar fi scris pe twitter :“Désormais, tous les homophobes, extrémistes et fascistes devront lécher mon cul pour envoyer une lettre”. Pentru nefrancofoni: “lécher” înseamnă a linge iar “cul” e un cuvînt pe care noi îl scriem cu litera “r” în loc de “l” . 

E un fel de a  mulţumi Franţei care i-a oferit azil politic.

imaginea de aici

 

Posted on
by

Am primit astăzi două variante de copertă pentru romanul meu Negru şi Roşu, în curs de apariţie la editura Polirom. Vreau să vi le supun atenţiei şi vă cer părerea: care vi se pare mai bună dintre cele  două? Acţiunea romanului se petrece în interbelicul românesc şi în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Unul din fundalurile istorice ale acţiunii este deportarea ţiganilor în Transnistria. Nu vă spun mai mut, cred că e suficient pentru a vă exprima părerea şi preferinţa pentru copertă.