“Sinagoga atacată la Ierusalim: cei doi atacanți, tați ai mai multor copii, au fost uciși” Așa suna mesajul de pe burtiera unei televiziuni din Franța, o televiziune  cunoscută. Faptele, dincolo de acest anunț, sînt următoarele: în 19 noiembrie, în sinagoga Kiryat Yaakov, din Ierusalim, au năvălit doi atacatori palestiniei înarmați cu cuțite și arme de foc. Era în timpul unei slujbe regligioase. Atacul, sîngeros, care a durat cîteva minute, a curmat viața a patru rabini și a unui polițist druz, lăsînd în urmă cinci femei văduve și 25 de orfani. Dar asta nu a scris pe burtiera televiziunii BFM Tv. Redactorii acestui post îi compătimeau pe sărmanii atacatori, tați de copii, care au fost împușcați. Nu în timp ce traversau strada, nu în timp ce se rugau, nu în timp ce lucrau, ci în timp ce luau viața unor oameni nevinovați, fără apărare, aflați în timpul unui exercițiu spiritual.(mai pe larg, aici)

Probabil că, dacă ar fi avut interes, dacă i-ar fi servit în campania anti-Băsescu, și Antena 3 ar fi vorbit, cu multă rîvnă, despre sărmanii atacatori uciși, așa cum a vorbit despre martirul Dan Voiculescu sau despre martirul Adrian Năstase. Poate că nu credeți în Diavol, (nu asta e problema) dar ticăloșia se comportă în așa fel încît Diavolul ar merita să existe.

(sursă imagine aici)

 

În anul 2000 aveam o emisiune la ProTv, Profeții despre trecut, (titlul emisiunii îmi aparține și sînt destul de mîndru de el) cu Silviu Brucan. Poate unii dintre Dvs. își amintesc. În momentul în care eu am făcut alte emisiuni în trust, Silviu Brucan a fost preluat de Lucian Mândruță. Era duminica după alegerile locale din 2000. Discutam despre incredibila alegere a lui Klaus Iohannis, aproape un necunoscut, neamț, ca primar al Sibiului, în contextul în care Sibiul mai avea cel mult 10 la sută nemți. Silviu Brucan era entuziasmat, i-a dat un zece pentru chestia asta (un punct al emisiunii erau notele date politicienilor). L-am întrebat atunci pe Brucan:

-Credeți că vom ajunge în ziua în care românii vor alege un neamț ca președinte?

Moș Brucan mi-a răspuns, cu zîmbetul lui galben de reptilă înțeleaptă:

-HA HA HA HA! ceea ce însemna că niciodată.

După alegerrile de duminică, e clar, cine rîde la urmă rîde mai bine și-i răspund, peste ani, lui Brucan:

– Am văzut-o și pe asta HA HA HA HA HA!

 

am mai făcut această dedicaţie, nu mai ştiu dacă pentru Geoană sau Năstase. Acum e valabilă pentru Ponta

 

 

 

Hanibal

de Eugen Jebeleanu

Nimeni n’avea ceea ce el avea:
superba lui trufie
şi elefanţii
şi labele lor sfărâmând vertebrele
acestor Alpi albiţi de spaimă.Călca, de- abia să se audă, peste stânci
şi s’auzea în lună, şi
nimeni nu mai văzuse trâmbiţele
de piatră ondulândă ale acestor fiare.Şi n’au învins.

“-Care este relatia dumneavoastra cu Dumnezeu, domnule Ponta?”
-Este o relatie privata. Cred in valorile religiei: sa nu furi, sa nu minti.” (de aici)

Un răspuns care seamănă cu ăla dat despre fondurile europene: “ne descurcăm noi cumva, Domnule Președinte”. Ponta crede că se descurcă și cu Dumnezeu, îl îmbîrligă el cumva. Deși, chiar ceea ce spune că ar respecta nu repectă, pentru că fură și minte cum bea apă. Bun, să zicem că asta e credința lui adevărată. Deci, nu tu închinat în biserică, nu tu semnul Crucii, nu tu duhovnic. Toată chestia cu religia lui ortodoxă e încă o minciună. Căci nu în asta constă ortodoxia, într-o relație privată cu Dumnezeu. Adică îl sună Pe PFDaniel și îl invită la o masă, nu?! BOR este cea care susține că mijlocește între Dumnezeu și credincioși. Ăsta e rolul biserrcii. Pentru Ponta nu e  valabil, el are o relație privată, și Biblia e un fel de cod penal pentru fraieri: să nu furi, să nu minți. Gura păcătosului adevăr grăiește: acum, că s-a lansat filmul despre moartea lui panait, Ponta nu a enumerat printre elementele credinței sale private și porunca “să nu ucizi!”

N-aș fi scris această postare, dar dacă nu spui, zice lumea că nu știi, că ești cu el, că pactizezi și ești complice, că-i ții partea. Victore, cînd Vadim a făcut-o pe nevastă-ta “boarfă răsuflaaă”, mă așteptam nu să-l provoci la duel, că nu se mai poartă, dar măcar să-i dai o palmă (sau o flegmă) la următoarea întîlnire. Tu, nu, ai tăcut ca un pisicuț. Sau ca Mister Pîrț, ca să-l cităm pe același Vadim. Puteai să-l dai în judecată. (sigur, ar fi putut sări și tatăl soției tale la pieptul tribunului, dar nea Ilie, se știe, e cu bărbăția defectă). Dar tu, nu. Pentru că tu ești un gunoi, te-ai gîndit că vei avea nevoie de Vadim. Și i-ai cerut voturile, l-ai “onorabilizat” aducînd electoratul lui (și pe el) alături de tine. Într-un fel, cînd l-ai luat aliat, i-ai dat dreptate. Pentru că nu te-am auzit punîndu-l pe Vadim să-și ceară scuze, dojenindu-l , măcar. Nu, el nu retrage nimic, și e alături de tine în turul doi. Rămîne cum a stabilit Vadim. Ești un pîrț urît mirositor.Și sper să pierzi ca să-ți dea Daciana cu poșeta în cap.

Marea îngrămădeală, aglomerația și timpul pierdut pe la secțiile de votare din străinătate pot fi  explicate prin aceea că voturile de aici ar fi majoritar anti-Ponta, așa că domnul Cornățean nu-și bate cuie-n talpă de unul singur. Dar mai e un factor obiectiv care a dus la aceasată situație: faptul că toți cei care votează în străinătate o fac pe liste speciale, nefiind în secțiile de votare de acasă, unde sînt trecuți pe lstele permanente. Din această cauză, fiecare votant din afara României trebuie să semneze o declarație pe propria răspundere că votează acolo și doar acolo, nu și în altă partde, adică în țară. În afara României, votarea s-a desfășurat cam așa: oamenii au stat la coadă să ia un imprimat de Declarație, apoi au stat undeva pe hol sau la măsuțe puse la dispozi’ie de organizatori, și au completat declarația. S-au prezentat cu ea la masa comisiei de votare, li s-a verificat identitatea și au fost trecuți pe listele de votare specuale. Au primit buletinul și ștampila și au votat. Marea întîrzîiere a fost provocată de această completare a Declarației pe proprie răspundere. Care nu e un imprimat înseriat sau cu regim special. E pur și simplu o declarație care ar putea fi făcută, la o adică, și de mînă. Soluția pe care o propun eu este de a veni cu declarațiile gata completate de acasă, mai puțin semnătura, care se va face în fața comsiei, în același timp cu verificarea identității votantului. Nu există nici un argument împotriva acestei soluții. V-o spun cu expereiența cuiva care a făcut și înregistrat  niște acte notariale la un consulat. Singurul lucru important este să semnezi declarația în fața comisiei (cum se face la notar pentru acte notariale). Dar asta nu înseamnă că nu poți veni cu ea de acasă, printată de pe internet. Restul, că trebuie să fie o declarație pe care o luați de la ambasadă sau consulat e UN ABUZ. Consultați orice jurist.

Așa s-ar evita, în turul doi, nervii și așteptarea penibilă pentru a-ți exercita un drept fundamental

 

UPDATE: MI-a dat Ponta dreptate! 🙁  după cum puteţi citi aici

 

 

foto rfi international

Am aflat că actualul pușcăriaș Sorin Roșca Stănescu era un fel de consilier al lui Klaus Johannis, după ce îl frecventase, la urecher, și pe Crin Antonescu. Tupeul extraordinar al lui Ciripoi era imparabil, drept pentru care avea intrare oricînd în preajma neamţului, redactînd, în numele PNL diverse comunicate de presă. Doar polițiștii care l-au ridicat i-au putut smulge pixul de partid din mînă. . Apetența primarului de Sibiu pentru pușcăriași pare evidentă, din moment ce, și în prezent, pleacă urechea la cuvintele unuia din “gemenii lui Fenechiu”, Andrei Murariu, fost șef la IICMER. Nu pot să nu văd în această tristă situație altceva decît dorința lui Johannis de a scăpa de corvoada de candidat și de a se întoarce la primăria Sbiului. Pălăria de la Cotroceni i-ar fi prea mare.

Nu aș vrea să treacă neobservat aceasată amplă limbă pe care o plimbă distinsa Alina Mungiu pe dosul plagiatorului Ponta. Ar fi nedrept să trecem peste spasmul gîndirii acestei personalități academice care, deși nu a fost niciodată angajată acolo, se laudă că a avut studenți la Harvard (în Catania, însă, nimic!). Impostura light trage la impostura hard. Și o laudă:

“După cum poate știți, nu mă număr printre oamenii cu vederi partizane din această țară. Țin, în general, cu cine este tratat nedrept și se află în inferioritate, nu de alta, dar să vadă copiii care cresc mari că există și asemenea poziții publice pe lume, de asta v-am arătat pentru prima dată simpatie la începutul anului 2012, când vă luptați din greu din opozițe. Nici acum, când sunteți la putere, nu vă bănuiesc că vreți să duceți țara în Rusia, în China sau mai știu eu unde. Mai degrabă mă tem că vreți să o lăsați unde e. Nici nu am fost printre cei mai severi cu abaterile d-voastră personale: dacă erați studentul meu ați fi rescris teza și ați fi căpătat titlul doar atunci când ați fi reușit să scrieți ceva orginal și pe măsura inteligenței d-voastră. Dar tocmai pentru că eu știu cu câți alți băieți din România am eșuat în a-i face să privească propria lor muncă cu ceva mai multă autoexigență, că graba de a se ajunge e mult mai mare decât rigoarea profesională, nu v-am făcut o vină specială din păcatul doctoratului d-voastră, mai ales că demascările externe nu îmi plac. Mi-am spus doar că ați nimerit prost, peste Adrian Năstase, și că dacă nimereați mai bine poate nu se întâmpla. Am ajuns, dintr-o întâmpare biografică, profesor de democrație: și respect alegerile votanților, iar d-voastră ați fost votat de două treimi din votanți. Meritați deci, mi-am spus, o șansă să ieșiți din cercul vicios pe care vi l-au creat mai marii d-voastră cînd erați doar un băiat, nu să fiți zilnic acuzat că sunteți agent acoperit. Nu ați auzit niciodată de la mine asemenea lucruri.” Deci, ca și în cazul lui Ceasușescu, anturajul e de vină, avem de-a face cu brînză foarte, foarte bună, în burduf ușor compromis..

Întregul text, o blîndă mustrare a lui Ponta (de pe pozițiile unui posibil conducător de doctorat, dacă Victor vrea în viitor să ia și unul pe bune)  și o autocentrare a Alinei în rolul singurei experte validate internațional, aici.  (Mulțumesc Cristian Pătrășconiu pentru semnalare)