Preşedintele Sarkozy nu a fost un prieten al românilor din Franţa. Unii au pus asta pe seama faptului că avea rădăcini ungureşti. Nici pe socialistul Hollande nu-l dă prietenia pentru noi afară din Palatul Elizeu. Şi el  nu are decît rădăcini franţuzeşti . Ba, mai mult,  în guvernul lui se află domnul Pierre Moscovici, deţinătorul unor rădăcini româneşti, iar asta ar trebui să sune bine pentru noi. Dar se vede că nu sună deloc. Ieri a fost proclamată la UMP, victoria lui Jean François Copé. După cum merg lucrurile în Hexagon, Hollande nu va mai avea parte de un nou mandat, aşa că victoria din 2017 îi va revni candidatului dreptei, care în mod natiral ar trebui să fie Copé. Iar la el chiar ar trebui să avem ceva trecere, deoarece bunicului lui, doctorul Marcu Hirs Copelovici, este născut la Iaşi, unde a şi practicat medicina şi de unde a fugit în timpul prigoanei legionare. Aşadar, poate va străluci puţin soarele şi pe uliţa noastră din Franţa, peste cinci ani!

 

 

 

Deja s-a declanşat campania de publicitate pentru cumpărături a perioadei care, înainte de 89, în România, se numea Luna Cadourilor. Am văzut, pe alocuri, în media occidentală (y compris americană) anunţat Sezonul festiv. Deci, nici măcar Luna cadourilor, Sărbătorile de iarnă, ci, pur şi simplu, Sezonul Festiv. Adică o perioadă destul de vagă în care vor avea loc nişte festivităţi pe ici, pe colo. Orice, numai nu Crăciun! Ni se tot spune că populaţia care sărbătoreşte Crăciunul poate deranja minorităţile care nu sărbătoresc aşa ceva. Se uită unii la noi pe geam şi văd lumini, aud cîntece religioase şi se simt excluşi. Cam asta e ideea. În mintea corecţilor politici Crăciunul este sărbătoarea colonistului, a omului alb care exploatează restul lumii. Deci, să-i retezăm sărbătoarea asta anacronică fratelui creştin. Să nu-l lăsăm să anunţe în public bucuria pentru Naşterea Domnului. Iar asta se face mai mai multe căi. Am scris, acum ceva vreme despre o maimuţăreală de sărbătoare aici. Acum văd că, încet-încet, simbolistica de Crăciun este atacată cu pinguini. Nimic de zis, pinguinii îmi sînt super-simpatici (sînt vieţuitoarele cu cea mai mare fidelitate de cuplu, mi s-a spus), dar n-au nimic de-a face cu sărbătoarea Crăciunului, aşa cum Iepuraşul e străin, totuşi, de Învierea lui Isus! Nu ştiu dacă şi în cazul sărbătorilor altor religiii are cineva curajul să deturneze sensul religios. Doar creştinii, după ce a fost atacaţi cu reni de Crăciun, au întors obrazul şi pentru pinguini!

UPDATE Trebuie neapărat evocat, în acest context, episodul genial din Seinfeld în care Kramer inventează o nouă sărbătoare: Festivus!

sursă foto

Perdeaua de fum ridicată de guvernanţii francezi pentru a abate atenţia de la starea economică (promisiunile electorale se întorc în chip de bumerang!) este legea căsătoriilor Gay, ca prim pas pentru adopţiile în cuplurile homosexuale. De ce avea nevoie Franţa chiar acum de această lege? Pentru că e una dintre puţinele promisiuni electorale care le-ar sta socialiştilor în putinţă. Sau care au crezut ei că le-ar sta în putinţă. pentru că după reacţiile francezilor normali, ieşiţi în stradă contra acestei legi, mi-e greu să cred că se va adopta prea curînd. Preţul de imagine (şi aşa şifonată) ar fi prea mare pentru Hollande şi ai lui. Reacţiile din stradă nu vin de la fundamentalişti religioşi (catolicii francezi sînt destul de light înatitudini, în general), ci de la oameni banali, normali, pe de o parte, şi de la formaţiuni politice care apără valorile, tradiţia, complexitatea fiinţei umane. Fraza din titlul acestei postări îi apaţine profesorului doctor Pierre Lévy-Soussan, psiholog şi psihiatru, specialist în adopţii. Cardinalul Philippe Barbarin, o figură luminoasă, deschisă a bisericii catolice franceze a spus la o emisiue de radio: “După asta vor să legalizeze cupluri de trei sau de patru. Iar apoi, într-o zi, poate că şi interdicţia incestului va cădea”. Într-o discuţie publicată de l’Express, prelatul susţine că “Mariajul pentru toţi nu e pentru toţi (…) Un guvern are drept misiune să ea de lucru unui mare număr de oameni, să construiască şcoli, spitale, drumuri.Nu să decreteze că un bărbat şi o femeie sînt asta, sau căsătoria e asta” Ei, bine, actualul guvern francez nu prea e în stare să dea oamenilor de lucru, aşa că s-ar apuca să definească ce e aia o căsătorie. “Nu e de lucru pentru toţi, stimaţi cetăţeni, dar vă dăm căsătorie pentru toţi!”

 

 

 

Cît am fost în post la Marsilia am tot întîlnit români din Legiune venind pentru diverse acte la Consulat. Am văzut şi cîţiva tineri înainte de recrutare. Există destul de mulţi compatrioţi încorporaţi (la Aubagne, la Nîmes, la Calvi), iar impresia colegilor şi a superiorilor lor este că sînt foarte buni. Invitat fiind la sediul Legiunii din Aubagne, am avut un scurt schimb de replici cu comandantul care mi-a spus că “românii sînt buni, chiar cei mai buni”. Documentîndu-mă în problema românilor în Legiunea Străină, am dat peste un reportaj video despre românii din ansamblul muzical al LS, reportaj realizat de Marcela Feraru, o jurnalistă care chiar nu e străină de Legiune. 🙂


Les Roumains de la Musique de la Légion étrangère par memoirarchives

 Pînă aseară eram unul dintre posibilii cîştigători ai sumei de aproximativ 170 de milioane de euro. Atîta a fost potul la Euromillions, loteria europeană. Aseară l-a cîştigat cineva, un francez din departamentul Alpii Maritimi, se pare că din Antibes. Este recordul cîştigurilor la loterie în Franţa. Subiectul a făcut ceva vîlvă în presă, o anchetă pe la televiziuni (“ce aţi face cu aşa o sumă?”) şi consideratii despre bogăţie. Cîştigătorul este în primii 200 şi ceva milioari din Hexagon. Aici nu se impozitează cîştigurile de la jocuri de noroc, aşa că suma revine întreagă cîştigătorului. dacă, însă, vrea să doneze o sumă, o parte din bani, se aplică imediat impozit. Astfel încît, dacă vrei sa-i dai unei rude nişte bani, cel mai bine e să o declari co-acţionar la bilet. Înmînarea cecului se face după un tipic interesant: după ce cîştigătorul contactează FDJ,loteria franceză, este invitat la paris, aşteptat cu o limuziă, cazat într-un super-hotel şi invitat la masă cu nişte bancheri. care-i propun variante avantajoase ca să depună cecul la băncile lor. Cel mai tarem-a impresionat faptul că ţi se pun la dispoziţie consilieri, psihologi, oameni care te învaţă să te adaptezi cu bogăţia. Pentru că, s-a spus, abia într-un an reuşeşte un om simplu, un amărăştean, să devină bogat şi psihologic. De un an e nevoie că să nu te mai sperie ziua de mîine.

În România e ceva mai complicat: băieţii care fură se obişnuiesc cu bogăţia pe loc, şi le e foarte greu să creadă că pot fi prinşi, în urma unor bilete necîştigătoare trase la Loteria DNA. Iar restul ţării s-a obişnuit atît de mult cu sărăcia, încît cu greu ar renunţa la ea, aşa că va merge la sigur şi va vota USL.

 

 

Da, m-am întors. Am lipsit o vreme din motive profesionale. Un an şi trei luni am fost Consulul  General al României la Marsilia. Probabil că ştiaţi asta, că doar numirea mea a scandalizat o grămadă de “prieteni”. Am fost linşat de presă ca şi cînd aş fi plagiat un doctorat sau ca şi cînd aş fi rămas repetent de două ori la facultate şi aş fi încercat să ascund asta! Sau ca şi cînd aş fi avut o mătuşă Tamara care să mă fi îmbogăţit. Dar a trecut şi scandalul ăsta, lumea şi viaţa şi-au văzut de mersul lor. În vremea asta nu am mai scris. Nu am vrut să încurc borcanele, să am un blog aseptic în care să scriu ceea ce nu ar deranja pe nimeni, aşa că am ales soluţia radicală: am renunţat la fostul meu blog de tot.

Cum serverul de la Academia Caţavencu a suferit şi el o entorsă, am pierdut şi arhiva. Aşa că privim doar spre viitor! Voi scrie, aici, despre probleme care mă interesează, voi nota impresii de zi cu zi, voi polemiza, voi încerca să nu-mi pierd umorul. Voi dialoga cu dumneavoastră, voi răspunde la întrebări sau vă voi supune atenţiei întrebări. Mi-a fost dor de acest tip de libertate, mi-a fost dor schimbul de păreri, de replicile inteligente primite în trecut cu generozitate de la cititori !

Da, m-am întors şi sper că v-aţi întors şi Dumneavoastră!