O ştire care a trecut aproape neobservată: bustul poetului Grigore Alexandrescu, cea mai veche statuie din Tîrgovişte, a fost furat. Detalii aveţi aici. Să fie asta o revoltă împotriva operei literare a sus-numitului? Nici vorbă. Nu trebuie căutată nici o explicaţie culturală, nu e vorba de batjocorirea valorilor naţionale. E vorba, pur şi simplu, de furtul unei bucăţi babane de bronz. Asta au văzut cei care au demontat şi furat statuia, o sursă de bronz. Din care vor face nişte cazane de ţuică.
Am tot întrebat, am scris, m-am mirat pe tema asta: cum de se primesc la fier vechi tot felul de piese care nu au cum să provină din moşteniri de familie.?Cînd se duce “recuperatorul de metale” cu o şină de cale ferată, cu un capac de canal, cu cabluri de cupru sau cu nişte robinete industriale, de ce nu e anunţată poliţia? Pentru că, în mod clat, e vorba de furt, iar cumpărarea la centrele de colectatre e tăinuire şi ascndere a unor bunuri furate. E fapt penal.
Probabil, bustul lui Grigore Alexandrescu nu va ajunge la centrul de colectare, va fi topit undeva, în clandestinitate, iar din materialul rezultat se vor face cazane de ţuică. Se pierde o operă de artă, dar se cîştigă un pic la alcoolemia naţiunii. Făcînd haz de necaz, parcă Alexandrescu s-a şi gîndit la întîmplarea asta cînd a scris poezia Adio. la Tîrgovişte!
Imposibil Maestre! Cine să-l fure? 🙂
Cred că și-a luat lumea-n cap și s-a dus văzând cu ochii, săracu.
Nici statuile nu mai au răbdare.
dom’ bijule,
pai aia de’or furatara din angletera, ba si din francia, nu stiu ce marafeturi de la caile lor ferate la ce rematuri s’or ducea?
bine, am intzeles ca p’uniii din anglia i’or prinsara si i’or si condamnatara la pedepse, nenica, nu gluma (25 de sezoane de cap de vita incaltzata), da’ intrebarea cu rematu’ tot ramine.
apropou de statua furata: imi aduse aminte d’un episode din pruncia pre pubertara cind avui ocazia, cu ocazia unor chiuluiri mult prea repetate de la scolile fatza de care m’am incapatzinat sa ramin un dizident perpetuu, sa particip, in calitate de aproape suspect, la una din anchetele “la fatza locului” (care era putzin umflata, la fel ca fatza unuia din colegii mei “de ratacire”, ceva mai brunet, dupa intilnirea cu’n to’arasu gradu) prilejuite de una din multele disparitzii ale cite unuia din bratzii remus&romulus-ieni, care se aflau (citzi se mai aflau), pe vremea aia, in rondul ala de pe dorobantzi de linga liceul caragiale.
am reusit, prin multa elocintza, sa’l conving ca eram doar niste chiulangii nenorocitzi, fapt care l’a ‘nmuiet pe to’aras pina ‘ntr’acolo incit si’a scos bani din buzunare sa ne dee bani de tramway-trolembuz-avtobuz, fara sa se mai intereseze de soarta noastra ulterior, lucru profesional profund gresit, trebuie sa cadem de acord.
la multzi ani!
Eram in Romania anilor 2000,dupa o tentativa de a ma reantoarce din exil si am semnalat asta untr-un ziar! Tristetea ca nimic nu s-a aschimbat de cand au luat fiinta aceste centreld ecolectare a fierului vechi!
In America daca vi cu obiecte enumerate de Biju.cei de la centru cheama pe loc politia. Centrele nu sunt la mana tiganilor si sunt pe mainile unor propietari americani corecti! Este oare politia oarba in Romania,sau centrele de colectat fierul vechi sunt protejate de politie?
dle Morar,
acum aflu de pe Blogary ca v-ati redeschis blogul.
La multi ani cu sanatate si multumesc pentru trimiterile de Sarbatori.
Si asa cum zice @ Offline Coach, in tara asta si statuile isi iau lumea-n cap 😉
@ Offline Coach: Good point 🙂 !