Dan Voiculescu se crede foarte deștept, iar faptul că-i ține în lesă pe Victor și pe Crin îl face să creadă că este și foarte puternic. Și că, la o adică, va da el cu Justiția de pămînt, el și cu ăla mai mic în grad, colonelul Dogaru.Numai că nu e așa. De la Năstase Încarceratul încoace, Varanul și-a dat seama că, într-un moment de neatenție, poate ajunge și el în cătușe. Și nu ar mai fi de nici un efect să încerce figura cu sinuciderea, asta a brevetat-o Bombo. Așa că a găsit altă figură, la fel de jenantă: se dă bolnav. E atît de bolnav, că nu poate să depună jurămîntul. E atît de bolnav încît nu poate merge la Viena, la medici (?) decît încadrat, de o parte și de alta, de două slugi din șoubizul felixian. Da, e tare bolnav și nu-i priește Senatul, că atunci intră în cătarea celor cinci femei care, culmea ironiei, l-au băgat la răcoare, în unanimitate, pe bărbatul Năstase. Care-i soluția cu locul de senator? Simplu: a fost ales, dar nu jură! Deci, e senator, cum ar veni, prin vot, dar nu e senator, la chichiță juridică. O chichiță observată de jursitul dottore: “Dan Voioculescu nu e senator”.

Dan Voiculescu nu păcălește pe nimeni, s-au opriuns și cei grei de cap că marele Mogul e unul care face pe el de frică. Face pe el și dă pe alții, prin ventilatorul de la Antena 3. DacăJustiția l-a băgat la răcoare pe El Însuși, pe Năstase, la un moment dat cel mai puternic și mai neînfricat om din România, atunci sigur, foarte sigur, nici Voiculescu nu scapă. Pentru că boala numită lașitate nu te poate scuti de stat la răcoare!

 

21 thoughts on “Ori sîntem senatori, ori nu mai sîntem!

  1. Nu e nimic dubitativ aici, nu poţi avea MANDAT de senator dacă nu ai depus jurământul. Faptul că eşti ales e una (respectiv că ai acel certificat), mandatul este cu totul altceva. Mandatul este cel din care decurg efectele juridice şi drepturile şi obligaţiile parlamentare. Dacă omul de pe stradă mai poate face o astfel de confuzie, un judecător nu are voie să o facă.

    Constituţia este foarte clară:
    ARTICOLUL 70 – Mandatul deputatilor si al senatorilor
    (1) Deputatii si senatorii intra in exercitiul mandatului la data intrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub conditia validarii alegerii si a depunerii juramantului.

      • Păi da, dar e mică şi simplă diferenţă… În timp ce Dan Voiculescu nu încalcă nici o lege (conform regulamentului Senatului… în cel mai rău caz poate să piardă dreptul la mandat în urma refuzului depunerii jurământului)… Un procuror care cere un act de strămutare şi un judecător care aprobă strămutarea, deşi temeiul legal nu există… aici legea este încălcată (dacă doriţi să vă ofer şi textul legilor implicate…) Înţelegeţi?

        Din această chestiune domnia voastră trageţi concluzia că “Dan Voiculescu se crede foarte deștept, iar faptul că-i ține în lesă pe Victor și pe Crin îl face să creadă că este și foarte puternic”. Se poate să fie aşa, dar Justiţia? Cristian Preda, un fost profesor eminent şi rector or decan ce a fost… trage concluzia că… “Premierul român Victor Ponta a criticat decizia unui tribunal care-l CONDAMNĂ pe unul dintre aliaţii săi la guvernare, Dan Voiculescu, declarând că verdictul trebuie anulat” şi o “trage” tare şi cu aplomb în pâra sa mincinoasă către Parlamentul European…

        Eu nu-l susţin pe domnul Voiculescu, dar am o uşoară lehamite de toată prefăcătoria care “susţine” Justiţia. Pe el nu-l pot arăta cu degetul că se foloseşte de chichiţe ca să învingă în proces, e dreptul lui… cei care încalcă însă legea acoperiţi de statutul de magistraţi…

        • Inteleg foarte clar că nici vorbă sâ-l susțineți pe domnul Voiculescu, nu nu se înțelege asta din comentariul DVs. Se înțelege că, deși nu-l susțineți, vi se pare normal să se joace de-a uite mandatul (să nu uităm că și-a dat demisia din motive puerile) , nu-i mandatul. E o manevră de fricos și de laș, de aici și titlul postării mele. Din care sper că nu credeți că sînt împotriva domnului Voiculescu. Nu, nici vorbă!

          • Vă simt iritat… Pentru atâta lucru?

            Adăugarea unor epitete ca “fricos și de laș” domnului Voiculescu nu mă deranjează. Probabil că există mulţi curajoşi care nici nu mai trec prin procese, cer din prima judecătorilor pedeapsa maximă, chiar dacă în sinea lor nu cred că sunt vinovaţi (că aici este curajul maxim). Dacă aţi observat nu am reacţionat nici la celelalte epitete, e treaba domniei voastre asta.

            Putea să fie în locul lui Dan Voiculescu oricine din România… nu personajele sunt importante.

            Chestiunea este alta, din punctul meu de vedere (înţeleg că nu şi din al domniei voastre). În momentul în care cineva “se ia” de premierul României (fie el Ponta sau alt nume) care sesizează CSM (deci nu întreprinde el nici o acţiune cu urmări juridice şi e dreptul oricărui cetăţean să semnaleze CSM o situaţie de acest gen) o decizie a Tribunalului PE PROCEDURĂ care este evident greşită din punctul de vedere PROCEDURAL… el devine un apărător al corupţiei în Justiţie (şi când spun “corupţie” mă refer la “proasta funcţionare”, la “disfuncţie”, şi nu la ingerinţa politică sau altfel de ingerinţă).

            Sunteţi cetăţean al României, Constituţia vă garantează libertatea opiniei, libertatea de exprimare şi, un lucru uitat de mulţi cetăţeni, libertatea voinţei politice. Numai că dumneavoastră justificaţi prin acest articol funcţionarea greşită a Justiţiei. Eu nu vă critic pentru asta, deşi sunt cumva dezamăgit, mai ales că am fost un mare fan al domniei voastre pe vremea când eraţi în Divertis… dar expun un punct de vedere care apără LEGEA. Pentru că oricât ar dori cineva să-l vadă pe Dan Voiculescu în puşcărie, nu e normal să dorească eludarea LEGII pentru asta. Altfel ajungem la aceiaşi justiţie precum în socialism unde securitatea, procurorul şi completul de judecată împlineau un act de justiţie socialistă.

        • Domnule Bibliotecar, ma intreb, oarecum amuzat, in ce calitate pretindeti ca intelegeti mai bine legea decat tribunalul care a judecat cauza si procurorii care au avansat propunerea?
          Pentru ca am citit in alte parti, la judecatori sau avocati cu experienta, ca una e calitatea de senator, care se dobandeste prin constatarea BEC, iara altceva exercitiul mandatului, care incepe odata cu juramantul.

          • @ Rosu
            Stimate domn,
            E o greşeală intenţionată. Nu există calitatea de senator înainte de depunerea jurământului.

            Înainte de jurământ nu există nici preşedintele (deşi presa îi spune “preşedinte ales” pentru a-l deosebi de preşedintele în funcţie), nici ministru, nici funcţionarul public… Toate aceste funcţii care implică un jurământ sunt condiţionate de jurământ.

            Am să revin ci nişte legi şi, cu siguranţă, veţi ajunge la aceiaşi concluzie. Sper că domnul Morar să-mi permite să le postez… sunt destul de lungi.

          • Secţiunea IV
            Dispoziţii comune

            Art. 42

            Declinarea de competenţă

            Instanţa de judecată care îşi declină competenţa trimite dosarul instanţei de judecată arătată ca fiind competentă prin hotărârea de declinare.

            Dacă declinarea a fost determinată de competenţa materială sau după calitatea persoanei, instanţa căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite şi poate menţine măsurile dispuse de instanţa desesizată.

            În cazul declinării pentru necompetenţă teritorială, actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin.

            Hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelului şi nici recursului.
            (http://legeaz.net/cpp-cod-procedura-penala/art-42)

          • Motivarea deciziei (http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2013-01-16-14016731-0-motivarea-deciziei-tribunalului-bucuresti-dosarul-ica.rtf):

            Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, invocă excepţia necompetenţei Tribunalului Bucureşti de a soluţiona prezenta cauză, având în vedere că inculpatul V. D. a dobândit calitatea de senator.
            Tribunalul pune în discuţia părţilor excepţia invocată de către procuror:
            Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită instanţei, în baza dispoziţiilor art. 42 alin.2 raportat la art.40 alin.2 şi art.29 pct.2 din Codul de procedură penală, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
            În susţinerea excepţiei, apreciază că instanţă competentă să soluţioneze cauza, în raport de dispoziţiile art.29 pct.1 Cod procedură penală, este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că inculpatul V. D. a dobândit calitatea de senator.

            Deci cei de la Tribunal nu s-au trezit ei să se gândească că nu mai sunt competenţi, au fost sesizaţi de Ministerul Public condus, interimar… de Daniel Morar (o simplă constatare, nu spun că ar fi “omul lui Băsescu”).

            Motivarea este legată de faptul că “V. D. a dobândit calitatea de senator”… Or el nu a dobândit această calitate.

            Şi vine avocatul apărării:

            Apărătorul ales al inculpatului V. D., avocat N. M., având cuvântul, solicită instanţei respingerea excepţiei invocată de către reprezentantul Ministerului Public, întrucât nu a fost validat mandatul de senator al inculpatului.
            Astfel, arată că mandatul de senator se validează la momentul depunerii jurământului, însă, datorită stării precare de sănătate a inculpatului, acesta s-a aflat în imposibilitate de a depune jurământul, motiv pentru care, apreciază că, la acest moment, inculpatul nu a dobândit calitatea de senator.
            De asemenea, solicită instanţei să ţină cont de faptul că la acest termen de judecată inculpatul se află în imposibilitate de prezentare, datorată stării precare de sănătate, urmând să depună dovezi în acest sens la următorul termen de judecată.
            Subliniază faptul că reprezentantul Ministerului Public nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă a validării mandatului de senator al inculpatului V. D..

            Mandatul, conform constituţiei, în lipsa jurământului… NU EXISTĂ. Deci nu se pune problema că Dan Voiculescu este senator.

            Dar vine iarăşi acuzatorul şi spune:

            Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că ieri, 19.12.2012, a avut loc şedinţa de validare a Senatului şi a fost ales inclusiv Preşedintele Senatului, astfel că Tribunalul Bucureşti nu mai este competent să soluţioneze prezenta cauză.

            Constituţia este foarte clară:
            ARTICOLUL 70 – Mandatul deputatilor si al senatorilor
            (1) Deputatii si senatorii intra in exercitiul mandatului la data intrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub conditia validarii alegerii si a depunerii juramantului. Juramantul se stabileste prin lege organica.

            Senatul este o instituţie. Faptul că Senatul este în funcţie nu înseamnă că cei aleşi au devenit automat senatori. Exerciţiul mandatului de parlamentar este condiţionat de jurământ.

            Şi ce spune judecătorul…
            Conform art.197 alin 2 Cod procedură penală, dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Totodată, conform art.29 din Codul de procedură penală, competenţa în prezenta cauză aparţinea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în raport de calitatea persoanei, respectiv calitatea de senator a uneia dintre persoanele trimise în judecată.

            Adică…

            Capitolul VI
            NULITĂŢILE

            Art. 197

            Încălcările care atrag nulitatea

            Încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

            Dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.

            Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.

            Încălcarea oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condiţiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

            În situaţiile prevăzute în alin. 1 şi 4, în cazul în care refacerea actului anulabil se poate face în faţa instanţei care a constatat, prin încheiere, încălcarea dispoziţiilor legale, aceasta acordă un termen scurt pentru refacerea imediată a actului.

            şi…

            Capitolul I
            FELURILE COMPETENŢEI

            Secţiunea I
            Competenţa după materie şi după calitatea persoanei

            Art. 29

            Competenţa Curţii Supreme de Justiţie

            Curtea Supremă de Justiţie:

            1. judecă în primă instanţă:

            a) infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi europarlamentari;

            b) infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului;

            c) infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale;

            d) infracţiunile săvârşite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii;

            e) infracţiunile săvârşite de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

            f) infracţiunile săvârşite de mareşali, amirali, generali şi chestori;

            g) alte cauze date prin lege în competenţa sa;

            2. ca instanţă de recurs, judecă:

            a) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, în primă instanţă, de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;

            b) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, ca instanţe de apel, de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;

            c) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, în primă instanţă, de secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, precum şi alte cazuri prevăzute de lege;

            3. judecă recursurile în interesul legii;

            4. abrogat;

            5. soluţionează:

            a) conflictele de competenţă în cazurile în care Curtea Supremă de Justiţie este instanţa superioară comună;

            b) cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt;

            c) cererile de strămutare.

            d) alte cazuri anume prevăzute de lege.

          • În lipsa exerciţiului mandatului domnul Voiculescu nu este senator.

            Dacă ar fi avut dreptate toţi cei care au trimis dosarul înapoi atunci… Dan Voiculescu ar fi fost senator şi după ce şi-a dat demisia (şi mandatul s-a încheiat), deci nu ar fi trebuit să plece la Tribunal de la bun început…

            Constituţia spune:
            ARTICOLUL 70 – Mandatul deputatilor si al senatorilor
            (2) Calitatea de deputat sau de senator inceteaza la data intrunirii legale a Camerelor nou alese sau in caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

            Dacă Dan Voiculescu poate fi senator fără a avea mandatul, doar pe baza faptul că a fost ales şi Senatul funcţionează (adică ce susţine acum reprezentantul Ministerului Public)… atunci nici după demisie nu trebuia considerat ca nefiind senator şi dosarul nu trebuia trimis la Tribunal, pentru că era ales şi Senatul funcţiona.

          • De ce s-a grăbit Ministerul Public să ceară trecerea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie? Să nu depui jurământul nu poate continua la nesfârşit, chiar dacă nu sunt termene precizate.

            Regulamentul Senatului spune clar:
            Art.13.- (1) Senatorii a căror alegere a fost validată depun jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor, în condiţiile prevăzute de lege.

            (2) Refuzul de a depune jurământul atrage pierderea mandatului.

            Şi mai spune Regulamentul Senatului (are valoare de lege, să ne înţelegem):
            Art.186.-(1) Senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Senatului, sub condiţia validării şi a depunerii jurământului.

  2. Chiar nu pricep de ce Voiculescu s-ar teme de inchisoare.Nastase cand a fost la beci era cel mai prolific editorialist de la jurnalul national.Mai avea putin si devenea redactor sef.Ca sa nu mai vorbim de internet gratis/mancare gratis/cazare gratis la infirmerie alaturi de alti barosani subit bolnavi de boli incurabile.Cred ca trebuie o reforma a sistemului penitenciar din Romania.Daca ii bagat la beci 6 luni si ei stau ca la hotel de 4 stele e grav.
    Ca sa nu mai spun ca nici nu sunt convis ca Nastase chiar s-a aflat fizic in inchisoare.
    Apropo domnule Morar v-ati gandit ca dumneavoastra si poate alti cetateni/jurnalisti sa faceti o plangere penala impotriva lui nastase pentru incalcarea conditiilor de detentie.Omul asta comunica cu exteriorul mai mult decat comunica cand era in exterior.Ar fi interesant cel putin pentru opinia publica de aflat de pe ce ip-uri au fost trimise textele la jurnalul national care erau publicate a doua zi dupa eveniment deci imposibil de dat prin fituica la vizita beizadelei Andrei care avea drept de vizita doar de 2 ori pe luna.

    • @bibliotecaru Eu am trecut prin multe procese atunci cînd mi-am făcut meserria de ziarist, mulyte, și cu oameni puternici, și nu m-am dat bolnav, n-am spus că nu am scris eu articolele sau alte alea. Vorba Bădiei din Reconstituirea ‘Ai spart sîfonul, spargi sîfonul!”.

      • @ Ioan T. Morar

        Stimate domn,
        Cum spuneam, unii sunt laşi, alţii sunt curajoşi…

        M-aş fi bucurat mai mult ca un ziarist să nu fi fost dat în judecată pentru ceea ce scrie, pentru că nu este normal ca într-o societate normală ziariştii să ajungă prin tribunale.

  3. @Bibliotecarul
    Nu era necesar sa postati toata legislatia. Eu am inteles ca se face distinctie intre CALITATEA de senator si inceperea exercitarii mandatului.
    Si scrie clar ca tocmai CALITATEA de senator se pierde prin demisie, deci conform interpretarii MP era in regula ca odata cu demisia VD sa nu mai fie considerat senator, dar, odata redobandita CALITATEA, chiar si in lipsa exercitiului mandatului, VD intra iarasi in competenta Inaltei Curti.

    Cu aceasta discutie nu facem decat sa incarcam blogul gazdei noastre generoase.

    Din punct de vedere etic Voiculesciada este o purtare, eufemistic vorbind, regretabila…

  4. Juramintul e doar pentru a intra in exercitiul dreptului. Dreptul si l-a adjudecat odata cu publicarea rezultatelor alegerilor. Asadar, DV e senator, fie ca avocatii se prevaleaza de chichita cu (sper)juramintul.
    Pentru a nu mai fi senator, DV trebuie sa moara, sa fie condamnat sau sa demisioneze.

    • Cu alte cuvinte, dacă e corect ceea ce spuneţi (şi sper să fie!), iată şi o veste bună: dacă nu jură, Varanul senator nu-şi poate exercita dreptul la imunitate parlamentară. Nu-i rău, da’ nu-i rău deloc 😀 !!

  5. Poate ca MP a gandit mai putin legal/procedural, dar mai pragmatic. Daca nu faceau acest demers, procesul continua pana la momentul la care DV depunea juramantul si le flutura frumos, batista. Asa, au facut un pas inainte ca sa il astepte pregatiti, dupa “bariera” (Senatului). Poate cineva sa le reproseze ca se grabesc? Varianta cea mai plauzibila este ca DV va depune juramantul. Functia de senator ii ofera oricum mai multe privilegii decat cea de “civil”.

Leave a Reply to Rosu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *