“Vom urmări acest proces complicat… şi sperăm că, graţie lui Dumnezeu, comandantul nostru va fi în curînd aici, în casa poporului” Aşa se exprimă, mai nou, oficiali din Venezuela despre sănătatea lui Hugo Chavez, preşedintele răs-ales, aflat la o nouă operaţie în Cuba. Înainte de a pleca acolo, Chavez a dat în primire o parte din prerogativele sale vicepreşedintelui Nicolas Maduro. Care a apărut, pentru prima dată în istoria recentă a ţării, într-un program “cadenas” (obligatoriu de preluat de către toate televiziunile şi posturile de radio). E prima emisiune de acest tip din care lipseşte Chavez. Oficialii venezueleni au participat în ultimul timp,  număr mare la slujbele religioase , arătînd că se bazează mai mult pe Dumnezeu decît pe medicii cubanezi.

Dacă tot e în vizită la Fidel, poate pleacă odată.

 

 

Nu vă panicaţi, staţi liniştiţi la locurile voastre (de muncă), am dovada clară că nu va avea loc nici o apocalipsă în următorii şaizeci de ani.Dovada e sub forma unui act care mi-a fost remis mie personal. E vorba de cartea de identitate care e valabilă hăhăhă, pînă-n 2072, chiar de ziua mea. Deci statul român îmi mai dă şaizeci de ani de trăit. Sper că nu e obligatoriu. Dacă depăşesc data respectivă, precis merg să-mi refac CI-ul (dacă nu va fi cu cipuri pînă atunci) ca să nu fiu în afara legii.

Mircea Dogaru este un pensionar (din ăla cu pensie nesimţită)  care se crede arătos cu chica aia creaţă pe care şi-o cultivă neîncetat. L-am cunoscut personal pe cînd rezolva subiecte contra-costa la revista Preuniversitaria, înainte de 89. Lucra, deja, la Muzeul Militar. Apoi a plecat să vîndă bilete de avion la agenţia Tarom din Viena (nu, nu am spus că a fost securist!). Pentru că a absolvit facultatea de Istorie îşi spune istoric. Mă rog, ca şi cum un absolvent de italiană s-ar numi deja italian. Trecem peste asta, ajungem la ce are domnul Dogaru în cap. Urmăriţi cu atenţie secvenţa asta, şi după aia mai stăm de vorbă. E o secvenţă de pe site-ul trilulilu.

Ştirea zilei  din 12.12.2012, dată uşor după ora 12 este aceea că Ponta a descoperit un trădător în PSD. Care va fi dat afară.Cin’ să fie? se tot întreabă lumea. Ei, bine, e greu de crezut că în PSD e un singur trădător. Dragnea, de pildă, cum a venit în PSD, nu trădînd un alt partid? Dar toată gaşca de UNPR-işti nu sînt ei fondaţi pe trădare? Cine nu a trădat în PSD? Aşa, măcar o dată, pentru un mic interes personal. Dar fostul purtător de duvînt al lui Geaonă nu l-a trădat pe acesta, chiar în “Marea Noapte a Democraţiei” înainte de a treia cîntare a cocoşilor de la Antena 3?

Stimabililor, pe mine Ponta mă va mai surprinde  cînd va găsi un om ultra-cinstit în PSD. Care, evident, va fi dat afară.

Am văzut nişte glume cu Oana Zăvoranu şi nu m-am prins. Nu citisem nimic în ziare despre “sinuciderea” ratată. A trebuit să caut, puţin, ca să mă pun la punct cu informaţiile. Ziarele pe care le-am citit eu pe internet se preocupau de rezultatul alegerilor. Ziariştii se ocupau de subiecte mai interesante decît pumnul (de medicamente) luat în gură de scandalagioaica naţională. Mi s-a părut că presa românească s-a întors, în sfîrşit, la instrumentele sale, la preocupări mai serioase. Dacă alegerile din 9 decembrie, rezultatul lor, vor duce la o demondenizare şi recredibilizare a presei, atunci, sincer, apocalipsa parlamentară română pare mai blîndă. Sînt convins că va fi multă muncă pentru presă, vor abunda subiectele şi, sper, nu vor exista suficiente resurse pentru a fi închise toate gurile. Presa românească poate ieşi din cancanuri şi chiloţăreală de doi bani, din ştiri inventate pe banii clientului de carton, din paparăţoială convenită cu “subiectul”.

Există mulţi ziarişti tineri în care am multă încredere, am citit texte impecabile în această ultimă lună, am văzut atitudini ireproşabile, raţionamente fără cusur, texte delicioase. Nu cred că s-a născut mogulul care să-i cumpere pe toţi. Şi cred că modelul triadei Nistorescu-Chiriac-Roşca Stănescu nu mai prezintă atractivitate pentru noii veniţi în jurnalism.

Dacă renaşte presa, nu e totul pierdut.

Pe 9 decembrie nu a învins doar USL-ul şi nu au fost înfrînţi doar simpatizanţii dreptei. Chiar dacă nu s-a prea vorbit despre asta, pentru că nu pare pe placul Doamnei Daciana Ponta, în Apuseni a avut loc un referendum. Poate ştiţi, e vorba despre proiectul Roşia Montană şi alte proiecte. Populaţia din zonă a fost întrebată dacă este de acord cu repornirea proiectelor miniere “îngheţate” din diverse raţiuni. Ei, bine, răspunsul la referendum a pus la colţ, odată pentru totdeauna, ipocrizia ecologiştilor de duminică, amatori de jocuri în fîn. Lumea de acolo, oamenii din Apuseni au răspuns favorabil în proporţie de peste 70 la sută! Un scor mai bun decît cel al USL-ului! Deci, ar trebui ascultată vocea poporului. Sigur, se vor răţoi goţii, vizigoţii sau hunii (şi halţii) cum că, dat fiind cvorumul de la referendum (în jur de 40 la sută), de fapt, cei mai mulţi dintre locuitori nu vor repornirea proiectelor. Da?! Democraţia e bună numai cînd ne convine, nu?! Aşa şi eu pot spune că USL a fost votat doar de un sfert din români, iar trei sferturi sînt împotrivă. Şi?

Dacă alegerile parlamentare din 9 decembrie sînt considerate valabile (şi sînt), atunci, în mod democratic, şi rezultatul referendumului din Apuseni e valabil şi trebuie să i se dea curs.

PS Lupta contra proiectului Roşia Montană are un învingător şi “pe partea cealaltă” Remus Cernea, ajuns în Guvern, pentru început, apoi, în Parlament.

Luaţi aminte, e zece decembrie 2012. Să recapitulăm

Gigi Becali a vrut să cumpere echipa Steaua. Lumea a rîs şi nimeni nu i-a dat nici o şansă. Nimic nu-l recomanda pentru asta. Dar a cumpărat echipa Steaua.

Gigi Becali a vrut să fie europarlamentar. Lumea a rîs din nou şi nu i-a dat nici o şansă. Nimic nu-l recomanda pentru asta. A ajuns europarlamentar.

Gigi Becali a vrut să intre în PNL. Lumea a rîs şi de data asta şi nu i-a dat nici o şansă. Nimic nu-l recomanda ca liberal. Şi, totuşi, Gigi Becali a ajuns în PNL.

Gigi Becali a vrut în Parlament. Lumea a mai rîs (dar nu aşa tare) şi i s-au dat şanse puţine. Chiar nimic nu-l recomanda pentru asta. Ei, bine, după cum ştiţi, Gigi Becali e parlamentar.

S-ar putea ca Gigi Becali să-şi dorească scaunul de la Cotroceni. Nu, nu rîdeţi. Sau rîdeţi. Lui îi e indiferent!