Archives: 2013

Posted on
by

Primirea poetului englez Michael Edwards în Academia Franceză a fost un subiect pentru presa din Hexagon. Un subiect căruia, de pildă, Le Figaro i-a dedicat o pagină. Pentru că admiterea oricăriu nou membru e un subiect. Academia Franceză, după cum se știe (sau nu), are doar 40 de “nemuritori”. Patruzeci! În momentul de față, trei fotolii nu sînt ocupate pentru că, la ședințele de alegeri, nu s-a ajuns la nici un rezultat. Chiar Michael Edwards a candidat de trei ori, reușind, pînă la urmă, să fie admis. Nu vă plictisesc cu asta, vreau să spun că Academia Franceză e un loc cu un prestigiu imens, păstrat de ani la aceleași cote. Nu au fost făcuți membri nici Petain, în vremea regimului cu același nume, nici de Gaulle. În compensație, Academia Română e un loc de care-și bate joc Ioan Păun Otiman cum vrea el, după cum s-a văzut, vag, prin presa română. În Academia Română a fost membru plin Elena Ceaușescu, alături de Suzana Gâdea. Iar Nicolae Ceaușescu a fost membrui de onoare. Așa ceva nu se va șterge curînd de pe fața instituției. Dar nici cu asta nu vreau să vp plictisesc. Vreau să vă vorbesc despre cum este parazitată această instituție de o “Academie” privată, pre numele ei complet Academia Oamenilor de Știință din România. ca și cum în Academia Română ar fi oameni de neștiință (mă rog, mai sînt). Vedeți în deschiderea acestui articol stema celor două instituții. Surori gemene, nu alta. Cine sînt băieții deștepți din Academie? Păi, unii chiar membri titulari ai Academiei Ropmâne, alături de tot felul de veniți cu pluta și neaveniți. Iau exemplu Secţia Ştiinţe Istorice şi Arheologice, unde, alături de tov Scurtu, fost șef al Arhivelor Naționale (Scurtu îl avea adjunct pe Lungu! fără glumă!) îl regăsim pe acad, Răzvan Theodorescu, dar și pe Dinu Săraru, bancherul religiilor! Nu ați auzit de istoricul și arheologul Dinu Săraru?Nu se poate! Ca să nu mai vorbim de pictorul Dan Hatmanu, membru de onoare al Secției, remarcat prin aceea că l-a pictat pe Ceaușescu, un personaj istoric!

Bun, cred că v-ați dat seama despre teapa (sau țeapa) Academiei Oamenilor de Știință care a făcut mare lobby mare pe la toate guvernările să fie finanțată precum Academia Română. Nu știu în ce fază sînt aceste demersuri, poate există ziariști prin sală ca să preia subiectul.Așadar, membrii acestei Academii cu japca vor să ia bani de la stat, îndemnizații, onoruri etc. Acești uzurpatori se îmbracă într-o uniformă de “academicieni” și se numesc între ei academicieni.

Mai mult, membrii AOSR susțin că sînt continuatorii legitimi ai AOSR de dinainte de Război. Cine le-a dat legitimitatea? Ei înșiși. Au spus că sînt urmași legitimi, nimeni nu-i va contrazice. E ca și cum eu, de pildă, mi-aș schimba numele în Rebreanu și, apoi, aș spune că sînt urmașul legitim al lui Rebreanu, drept pentru care pretind toate bunurile lui Rebreanu!

 

 

Posted on
by

Andrei Marga nu s-a lăsat și, pînă la urmă, a redevenit ministru. S-a zbătut, a tras sfori, a deschis uși, a dat telefoane. Și, finalmente,  a învins sistemul pus pe austeritate. Acum e ministru. Cu un salariu corespunzător, se înțelege. Pe ce portofoliu? Pe portofoliul Culturii, că doar conduce ICR. Și nu doar pe portofoliul Culturii Externe, cum ar veni, adică a culturii de Export, ci și pe cel al culturii interne, că și-a făcut ICR-uri și în țară.Așadar cultura este condusă, de acum, de doi miniștri, adică de tandemul Marga Barbu.

Vă rog să faceți un exercițiu și să vă imaginați ce s-ar fi întîmplat dacă ar fi făcut Patapievici așa ceva, dacă ar fi cerut el upgradarea la postul de ministru de la cel de secretar de stat, cu care era asimilat președintele ICR. Ați auzit vreo dezbatere pe tema asta? Îl contestă cineva pe Marga? Îi cere cineva socoteală?

Hai, somn ușor România!

Posted on
by

Pentru că e ziua lui de naștere, zic să mă alătur cu un mic omagiu adus marelui sculptor francez, născut în România. Așa a fost reținut de cultura mondială. Pentru că Brâncuși este o stea fixă în constelația valorilor în care cred, am înțeles să-l apăr de un grup de golani culturali care voiau să se îmbogățească de pe urma marelui artist. Și am fost nevoit să-l apăr și la tribunal, pentru că unul din acei golani m-a tîrît în trei procese (distincte) pentru ceea ce am scris în apărarea artistului. Articolul principal a fost “Brâncuși și Clona Infinitului” (în Academia Cațavencu), în care am sărit în ajutorul unui important om de cinema și de televiziune, atacat de golanii respectivi și uluit de tupeul lor.  Pe scurt, era vorba de un montaj grosolan în urma căruia “apăreau” pe piață și erau autentificate peste o sută de noi lucrări “descoperite în poduri”. Cum o lucrare e minim 3 milioane de euro, tunulrespectiv aducea minimum 300 de milioane în buzunarele lor. Golănia a fost bine montată, o “lucrărică” ajunsese și pe biroul unui mare colecționar de artă, astăzi pușcăriaș. La tribunal a trebuit să merg în persoană, nu doar prin avocat, și să mă apăr. Judecătorul care avea dosarul cu pricina mi se părea destul de bătut în cap, nu înțelegea ce am eu cu niște descoperitori de valori culturale. Cînd mi-a dat cuvîntul (cerîndu-mi să stau drepți) am spus chiar fraza din titlu”După cum se știe, după ce a murit, Constantin Brâncuși nu a mai sculptat nimic” Judecătorul a tresărit și m-a rugat să explic. “Toate operele marelui scultptor sînt inventariate de sine însuși, cu specificarea că atît a lucrat, atît recunoaște că a făcut în timpul vieții. Cum după ce a murit nu a mai sculptat, e clar că toate aceste făcături nu au legătură cu Brâncuși”Judecătorul mi-a dat dreptate, dar tolomacul cu procesul m-a mai chemat de două ori în Justiție. Fără succes.

Posted on
by

Jeanette Bougrab a fost secretar de stat la Tineret în Guvernul Fillon, din vremea lui Sarkozy. Are sînge arăbesc, dar asta nu o împiedică să se opună islamizării Franței. În revista Le Figaro Magazine din 8 și 9 februarie, a fost publicat un interviu foarte interesant cu această luptătoare pentru păstrarea laicității Republicii Franceze, sub titlul “Comunitarismul împinge înapoi republica”. Extrag cîteva fragmente din acest interviu, un semnl de alarmă mai serios decît vrem noi să credem că e.

“Războiul contra terorismului are o natură nouă. Este un război cu fragmentație. (…) La trei zile după intervenția Franței în Mali, conflictul s-a deportat în Algeria. Cîtă vreme nu vom seca sursele de finanțare ale acestor mișcări teroriste, ele vor fi peste tot în lume. Trăim într-o lume globalizată. Jihadul se delocalizează, se exportă, se importă. îÎntr-o zi în Afganistan, apoi în Mali, mîine în Algeria, Franța și Europa (…) Bătălia trebuie să se dea și în Franța contra integrsmului și fundamentalismului. Trebuie să încetăm să cedăm la primele revendicări comunitare sau să anticipăm revendicări care încă nici măcar nu s-au exprimat. Nu putem tolera ca în țara noastră un desenator să fie păzit de cinci ofițeri de poliție pentru că l-a caricaturizat pe Profet, ca un filosof ca Robert Redeker să trăiască ascuns fără să poată să mai predea pentru că fundamentaliștii îi vor moartea sau ca un negustor egiptean să fie bumbăcit la Marsilia în timpul ramadanului. (…) trebuie să ne arătăm intransigenți. (…) Franța va muri pentru că nu-și va mai putea afirma principiile. Vedeți ce se întîmplă în Olanda, țară care se erijează în model de societate comunitaristă. Realizatorul Theo van Gogh a murit asasinat de un islamist. Deputata Ayaan Hirsi Ali a fost constrînsă la exil. Acolo au ajuns să construiască un spital “charia compatibil” unde bărbații sînt îngrijiți de bărbați și femeile de femei. Nu vreau un astfel de model pentru Franța.Deși, parțial el există, din păcate.Anumite teritorii ale republicii sînt pierduteTrebuie să le recîștigăm nemaiacceptînd revendicările comunitariste. (…) Stînga este primul responsabil. Ea a fost prima care a abdicat. (…) Astăzi, dacă aperi laicitatea ești acuzat că faci jocul Marinei Le Pen.E dramatic. Laicitatea este un principiu constituțional. “

Posted on
by

Măi, Adriene, măi! Acum, că s-a dovedit că eşti bandit, cred că pot da crezare unora din zvonurile pe care le-am auzit despre tine. Prin aceste rînduri vreau să contribui la lămurirea opiniei publice, deci nu cred că e cazul să mă dai în judecată. În plus, tot ce am auzit şi tot ce scriu merge cu profilul tău de hoţoman, de bandit care a încălat legea şi a fost prins, de puşcăriaş penal.

Aşa:

1) am auzit că nu ştiu ce nene din agricultură ţi-ar fi dat şpagă o sută de purcei de lapte şi că tu i-ai fi luat

2) Cică atunci cînd se apropia ziua ta era o foşgăială prin consignaţii şi creştea preţul la falsuri prezentate drept origionale unor gugumani care voiau să-ţi cumpere bunăvoinţa cu tablouri.

3) cică şi laptopul la care scriai era cadou de la o firmă de IT

4) Se zice că în achiziţia fregatelor din Marea Britaniei ai fi luat un comision de 7 milioane de euro fără să împarţi cu veilalţi semnatari ai cotractului din partea română. (nişte servicii secrete din Europa au şi detalii)

5) se zice că tu l-ai dat în gît pe Ponta cu doctoratul pentru că ai văzut că te înfundă şi nu-ţi ia apărarea

6) Nu m-ar mira să fie adevărat ce se spune şi ca tu să fi încasat gros, gros gros din privatizarea Petrom

7) Există suspiciuni că ai avea o vilă super pe Coasta de Azur, care, însă, nu ar fi pe numele tău. Şi cică cel pe al cărui nume e trecută nu mai vrea să ştie de tine.

8) Oamenii de afaceri B şi P, regi în diverse domenii, nu ar mai recunoaşte faptul că le-ai dat să-ţi păstreze nişte bani

9) Cică ouăle de la Cornu erau cumpărate de diverşi cetăţemi la dublu faţă de preţul pieţii, după care erau vîndute la preţul pieţii. Şi cică tu ştiau cine le cumpără şi-i protejai. Ei erau cei care-ţi numărau ouăle, banditule!

10) Ştiu diverse chestii despre tine dar cred că merită să le mai ţin. Poate ai cumva intenţia să te întorci în viaţa publică. Şi am dovezi în legătură cu ce ştiu şi nu spun.

 

Posted on
by

“Azi noapte mi-a intrat internetu-n celulă” – așa ar trebui să înceapă una din poeziile deținutului Adrian Năstase, dacă ar fi poet. Dar el nu e poet, și nu scrie poezii (a scris în tinerețe, șăgalnicul), el scrie cărți de știință, din memorie. Cel puțin așa reiese din declaria lui senină: “Nu am avut calculator sau telefon mobil în celulă.” Măi, să fie, și a ținut minte referințele științifice? Poate că e, totuși, o urmă de onestitate în declarația asta: nu a avut calculator, ci o tabletă, un Ipad aurit, ceva mișto, de fițe. Mai ușor de ascuns sub pat dacă, sanchi, se fac controale! Cum să spui așa ceva și să nu roșești? Adică a ținut blogul la zi, a făcut comentarii pe internet dar nu a avut internet? O fi inventat., sărmanul om de știință, după modelul telefoniei fără fir, internetul fără internet! O minciună gogonată ca aia cu mătușa Tamara care a stat ca fraiera într-o garsonieră ca să facă bani, sute de mii de euro, pentru nepoata Dana, dar nu și pentru cealaltă nepoată, sora Danei.

Adriene, știi că ne tutuim, tu ai început. Îți aduc aminte pentru că văd că te lasă și memoria. Asta pentru că spui “Eu nu confund justiția în ansamblu cu unul sau doi judecători”. Fals, nu a fost vorba de unul sau doi judecători care te-au proptit unde-ți era locul, ci de cinci. Din cinci. Verdict exprimat sută la sută împotriva ta!

Adriene, nu știu ce conțin cărțile tale, nici nu mă interesează. Probitatea științifică ți-ai dovedit-o cu doctorandul tău, Victoraș. Dar îți spun că era mai cinstit să stai liniștit în celulă, să uite lumea de tine și să ieși tiptil din pușcărie, apoi din țară. Că am auzit că ai unde sta în străinătate, a avut grijă Mătușa Tamara să-ți ia o viloaie (vrei să aflu unde e în PACA?). Mai bine stăteai, așadar, liniștit, și te remarcai jucînd sudoku, precum un alt coleg de-al tău din spatele gratiilor. Că se pare că și sudoku se pune la bună purtare!

Posted on
by

Scandalul cu vita care conținea carne de cal, făcută, și ea, pe alocuri, chiar din carne de măgar din România se cam fîsîie. La stadiul actual al anchetelor europene partea de vină cea mai mare a fost luată de pe umerii abatoarelor românești care au exportat, separat, și carne de vită, și carne de cal, cu facturi distincte. Vinovații par a se găsi în întortocheate trasee birocratico-mafiote, într-un soi de cabală a escrocilor. Deci, nu noi, românii, sîntem vinovați pentru toate mizeriile care se întîmplă în Europa. Tranșa de lasagna bănuită de conținut dubios a fost scoasă de pe piață. Nu știm ce se va face cu ea, păcat de atîta mîncare bună. Ar putea fi transformată în mîncare pentru porci, de exemplu. iar în următoarea etapă a acestui lanț trofic vom avea ‘carne de porc care a mîncat care de vită care era de fapt de cal”. Ca-n bucătăria chineză care propune “Porc cu aromă de pește” vom putea pune și noi pe masă preparate de porc cu aromă de cal”. În fond, unde e tragedia? Dacă pe lasagna aia scria că e vorba și de carne de cal, nu o mai cumpăra lumea?

Revenind, vina încă nu e clară. Cer este că producătorii de carne din România era să pice de pe un cal frumos!

Posted on
by

L-am cunoscut pe Dinu Zamfirescu la Paris în 1990 și am considerat acest fapt o onoare. Îl vedeam pe unul dintre contestatarii activi ai regimului Ceaușescu și simțeam că e un privilegiu.. Era unul dintre cei care l-au demascat pe Gustav Pordea și faptul că acesta era o cîrtiță a spionajului românesc. Domnul Dinu Zamfirescu, la care am ajuns cu ajutorul doamnei Monica Lovinescu, era un domn sigur pe valorile lui, elegant dar ferm cînd trebuia să și le apere. Era anti-comunist autentic, de cea mai bună fibră. Un om în legătură directă, de sînge, cu istoria autentică și valorile liberale, rudă, într-un fel, cu neamul Brătienilor. Un exemplu de atitudine demnă, de om curajos.

L-am mai întîlnit apoi în România cînd, parcă i-a mai scăzut din aplomb. Nu l-am văzut de vreo cinci-șase ani. Dar am auzit despre isprăvile lui, pe care nu mi le pot explica. Totuși, vorbim de Dinu Zamfirescu, nu de Ioan Ghișe!  Pentru că nu cred că ar avea în trecut ceva cu ce să fie șantajabil, cu atît mai abitir nu-mi explic atitudinea sa. Încrîncenarea cu care luptă împotriva ideilor liberale, slugărnicia cu care-i servește pe Ponta și pe Antonescu. Vorbim de Dinu Zamfirescu, din neamul Brătienilor, devenit pupătorul de mînă al unui repetent din Isaccea și al unui plagiator din Gorj.

Domnule Zamfirescu, nu se poate să nu știți ce a devenit partidul liberal, cel al înaintașilor Dumneavoastră și nu se poate spune că nu știți cine e vinovatul pentru asta, cine i-a terfelit valorile și l-a transformat într-o mașinărie de satisfăcut pofta de putere a unei singure persoane.

Domnule Zamfirescu, nu se poate! Nu o să spun niciodată asta, dar dintr-un anume punct de vedere ar trebui să-mi pară rău că a căzut comunismul. Dacă nu cădea, aș fi avut în minte imaginea demnă a unui luptător dîrz împotriva lui Ceaușescu, domnul Dinu Zamfirescu, de la Paris. . Așa, sînteți jalnicul domn Dinu  Zamfirescu de la București.