Nu știu cîtă lume mai merge, acum, în Ghencea, deși, nostalgia își are, și ea, soldații săi. Dacă nu era împușcat în 89, probabil că Ceaușescu ar fi murit de moarte naturală pînă acum și nu ar fi prins, astăzi, 95 de ani. Deci, tot la un mormînt i s-ar fi întreținut memoria.

Cînd am postat această fotografie, cineva a spus că e fotoșopată. De data  aceasta vă prezint o altă imagine, de al CNN, unde fotoșopatele nu prea țin.

E o fotografie nu doar despre coreenii de Nord, ci și despre noi. Dacă nu erau evenimentele din 89, cam spre așa ceva ne îndrepta Ceaușescu. Încolonați, vorbind doar la comandă, aprobînd ideile geniale ale conducătorului. Care doar” EL însuși” are dreptate.
Înțelepciunea populară ne spune că nu e bine să vorbești despre funie în casa spînzuratului. Dacă e așa, ar trebui ca mulți ani de zile de aici încolo, mânia, în viața publică, nimeni să nu mai spună că doar el are dreptate și să-i elimine din sistem pe cei care-l contrazic!

Gata, e oficial, Marga va deschide filiale ale ICR în România şi va exporta cultură în Provinciile istorice, aşa cum s-a tot vorbit. Vreo şapte, pentru care Marga a numit, deja, directorii şi directori adjuncţi, Adică a încălcat moratoriul instituit de premier cu privire la noi posturi în administraţie. Ponta anunţă că nu sînt bani, că PIB-ul e mai mic şi că INS a calculat greşit, că lipsesc nişte miliarde din construcţia viitorului buget. Marga promite salarii de directori şi de directori adjuncţi, de la 15 ianuarie. Nu se ştie în ce sedii, cu ce chirii vor funcţiona noile filiale, dar asta e o întrebare la care nu se apleacă promotorul caloriferului. El nu înţelege că nu sînt bani. Umflă schema cum vor muşchii lui de marxist. Sigur, cei numiţi de Marga în posturi aşteaptă cuminţi şi au încredere în Profesorul Marga. Întotdeauna pare că s-a descurcat. A căzut pe picioarele din spate! De data asta i s-a spus, încă din anul trecut, prin vocea autorizată a lui Florin Georgescu, ministru de Finanţe. pe atunci:

„Domnului Andrei Marga, preşedinte Institutul Cultural Român

La adresa dumneavoastră nr. 14630 / 2012, prin care solicitaţi suplimentarea bugetului Institutului Cultural Român pe anul 2012 cu suma de 1.676 mii lei, vă comunicăm următoarele:

Referitor la solicitarea de finanţare în anul 2012 a unui număr suplimentar de 33 de posturi, supunem atenţiei dvs. faptul că, în cadrul acordurilor de împrumut încheiate cu Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeană şi Banca Mondială, autorităţile române au reafirmat angajamentul de menţinere a unui control strâns al cheltuielilor bugetare, prin promovarea unor politici bugetare prudente, inclusiv continuarea reducerii numărului de angajaţi din sectorul public, care să permită respectarea plafoanelor cheltuielilor totale şi al cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, în vederea atingerii ţintelor de deficit stabilite pentru acest an.

Prin urmare, pentru a se evita aprobarea de măsuri care contravin acestei politici, considerăm că este responsabilitatea fiecărei instituţii de a realiza o analiză riguroasă a necesarului de personal, astfel încât să nu conducă la majorarea numărului posturilor ocupate din sectorul bugetar.” (am preluat scrisoarea de aici)

Cum se numeşte omul care nu înţelege realitatea, trăind în altă lume? Nu din punct de vedere medical, că asta e uşor, din punct de vedere al unui om asociat la guvernare. Asta ne va spune doctor Ponta după ce îi vor aduce notiţele cei din Corpul de Control.

sursă foto aici

Priviţi cu atenţie fotografia de mai sus. Mucosul care stă pe scaun e Kim Jung un, fiul lui Kim Jung Il, nepotul lui Kim Ir Sen (amicul lui Ceauşescu). Bunicul marţafoiului aşezat este Preşedinele Nemuritor al Coreei de Nord, chiar dacă a murit. Tatăl obrăznicăturii avea “cunoştinţe nelimitate în toate domeniile” . Ăsta micu’ şi arogant din poză conduce un popor spre foametea finală. Priviţi cu cît dispreţ le vorbeşte, cumîinile în buzunare, unor amărîţi. Dintre care, totuşi, după cum vedeţi, unii nu iau notiţe! Vă asigur că dacă nepotul Nemuritorului Tovarăş s-ar ridica şi le-ar da cîte un şut în fund celor din faţa sa, nimeni nu ar zice nici pîs.

Ei, bine, cam aici voia să ne aducă tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Ăsta era idealul  lui de democraţie. Şi tot aşa, avea nişte băgători de seamă la fel de umili ca ăia cu carnetele de notiţe din poză. Din această lume am scăpat, acum 23 de ani, prin sacrificiul unor tineri.

Dacă nu-l mutau pe Marga de la Externe, probail că acum România era pe picior de război cu te miri ce țară, ca urmare a gefelor făcute de Diplomatul șef. Sau măcar aveam niște ambasade noi bugetivore în Africa. Așa, în fruntea ICR fiind, Marga nu mai distruge relațiile externe ale României, îi distruge doar imaginea și prezența culturală în străinătate. Totul pornește de la faptul că  A.M. nu înțelege rostul instituției pe care o conduce.  În viziunea lui (de inspirație buzuriană), ICR trebuie să fie o rețea de mustării culturale unde să meargă, în vizită, diverși clienți de pe listă și să prezinte “un moment cultural” unui public alcătuit din românii diasporeni veniți pentru mizilicul de după (paharul de vin vrac și fursecurile venite cu valiza diplomatică). Și, cu asta, am răspîndit cultura în lume, ne-am făcut cunoscuți. Nu trebuie să scrie presa de acolo, pentru că e greu de găsit un ziarist care să înțeleagă românește și, apoi, să scrie în limba lui, în ziarul care l-a trimis, despre o chestiune fără relevanță pentru cititori. Eventual scrie presa culturală de la noi despre succesele internaționale. Și pentru că lumea largă  i se părea prea mică pentru răspîndirea culturii române de mustărie, Marga s-a întors cu privirea spre România! De ce să nu deschidă el ICR-uri în România, căci există clientelă și pentru călătorii culturale interne. Așa că, deși poate nu sînteți la curent, Andrei Marga a numit deja cîțiva directori de ICR. Printe aceste noi filiale, e de reținut comicul involuntar al unora: ICR Craiova cu sediul în Tîrgu Jiu și ICR Timișoara cu sediul în Arad.

Dacă Andrei Marga ar face asta pe banii lui, chiar ar putea fi amuzant. Dar o face pe bani de la buget. Și, în plis, o face încălcînd dispozițiile legale care prevăd, și pentru 2013, blocarea tuturor noilor angajări în aparatul administrativ. Deocamdată, aceste ICR-uri din România există numai pe hîrtie, directori lor fiind asigurați de Marga că, din 15 ianuarie vor intra pe salariu. Un salariu în consecință, de șef. E de văzut pe unde va scoate cămașa promotorul caloriferului românesc în istoria civilizației mondiale.

PS Chiar aș fi vrut să văd cum, dacă mai rămînea la MAE, Marga ar fi deschis niște ambasade ale României în orașele din România!

Chiar pe ultimii metri ai campaniei electorale, Domnul Ponta ne anunţă că va tocmi o casă de avocaţi din Paris pentru a sprijini acţiunea de aducere a osemintelor marelui sculptor, din cimitirul Montparnasse, tocmai în circumscripţia electorală  din Tîrgu Jiu. Probabil, faptul că Ponta locuieşte, acum, în casa unui exeget al lui Brâncuşi, Petre Pandrea, îi dă competeţe cu privire la viaţa şi opera artistului.

De fapt, în afară de conotaţia electorală, problema cu reînhumarea lui Brâncuşi la Tîrgu Jiu mi se pare undeva între impietate şi aroganţă. Coducătorul acestei acţiuni, un scriitor local din Gorj, susţine că ar fi găsit un testament în care scrie că Brâncuşi ar fi dorit să fie înmormîntat în România. Să nu uităm, C.B. Nu mai era cetăţean român în momentul morţii, renunţînd la cetăţenie cu cîţiva ani mai înainte pentru că statul român de atunci îi refuzase întoarcerea în România şi-i calificase operele ca decadente. Îngropat în Monparnasse, Brâncuşi aparţine culturii universale. Adus în România mi se pare o provincializare a posterităţii geniului din Hobiţa, pecare nu ştim dacă şi-a dorit-o. În mod cert, însă, Brâncuşi nu şi-a dorit să fie adus în ţară de Guvernul Ponta, în plină campanie electorală. Ceea ce a făcut Năstase cu Titulescu vrea să facă Micul titulescu cu Brâncuşi.

Poate că ar trebui să aşteptăm să mai înceteze expulzările de romi din Franţa ( să nu fie pus sicriul chiar în aelaşi avion!) şi abia după aceea, după o dezbatere serioasă, publică, să vedem dacă i se face un serviciu marelui sculptor smulgîndu-l din ţara care i-a dat gloria şi îngropîndu-l la Tîrgu Jiu.

Îl ştiţi pe TINTIN, simpaticul aventurier belgian al desenatorului Hergé? Ei, bine, în lumea hipercorectitudinii şi a lipsei totale a hazului, s-a găsit cineva, în 2007, în Marea Britanie (Comisia pentru Egalitatea Raselor) care să considere rasistă cartea Tintin în Congo. Şi s-a mai găsit altcineva care să ia în seamă plîngerea respectivă. Primei reclamaţii i s-a adăugat un domn cu nume binevenit, Bienvenu Mbutu Mondondo, un belgian de viţă nouă, născut congolez, care a cerut să se interzică această carte la vînzare şi în Belgia. După acest domn, cartea are un mesaj rasist şi rîde de lenea congolezilor. Judecată, în primă instanţă, în 2011, cartea a fost considerată nevinovată. Dar militanţii nu s-au lăsat, şi au ajuns la Curtea de Apel din Bruxelles. Care, astăzi, 5 decembrie, a făcut, involuntar, un cadou de Sfîntul Nicolae tuturor copiilor, eliberarea albumului Tintin în Congo de sub jugul anti-rasiştilor!

Asta nu înseamnă, însă, cum ar gîndi orice om normal, totala eliberare a lui Tintin, pentru că, în 2012, unele biblioteci din Suedia au considerat că acest album nu merită circulaţia publică pe sub ochii copiilor! Aşa că l-au băgat la index. Dar, ca o concesie superioară, poate fi închiriat, în anumite condiţii, adulţilor!

Urmează, probabil, Albă ca Zăpada, că de ce e ea albă şi se mîndreşte cu asta? Şi cum să le zicem pitici unor persoane care doar au un fel de problemă cu verticala? Dar Harap Alb, oare nu jigneşte pe nimeni prin culoarea sa afirmată colonialist şi cam rasist? Scoateţi, domnilor editori, cărţi cu Che Guevara, că alea sînt educative şi-i plac şi lui Viorel!