Preiau această fotografie de la Cristian Şuţu. Pentru că merită să circule, ca să ne cunoaştem guvernanţii în care ne punem încrederea. Iată că norii incertitudinii se risipesc, iar noul Guvern îşi începe activitatea!

Dacă scotocim bine în viaţa noastră publică, doar Mona Muscă şi Carol Sebastian au suferit “execuţia” pentru colaborarea cu Fosta Securitate. Lor li se adaugă, pentru o perioadă, scriitorul Ioan Groşan, şi el foarte conamnat de breaslă, aşa, ca să dăm un exemplu, tovarăşi! În rest, mai ştiţi pe cineva? Partidul care a dat-o afară pe Mona Muscă pentru colaborare are ca preşedintede onoare un turnător Dovedit, Ionescu Quintus. Iar Ioan Ghişe, alt turnător, este o vedetă liberală, trecută de acest partid, din nou, pe listele parlamentare. Ca să nu mai vorbim de Bălăceanu Stolnici, un turnător asiduu, care ne dă lecţii de stil, de morală, de ce vor televiziunile care-l invită. Carol Sebastian a fost împins afară dintr-o breaslă în care e vedetă (de fapt, acum a trecut în lumea politică) turnătorul odios Sorin Roşca Stănescu. Şi mulţi alţii, despre care încă nu s-a aflat. În vreme ce Ioan Groşan a fost executat în România literară, Ioan Es Pop, un alt scriitor care a turnat pe bani, e invitat la salonul de Carte de la Paris, să reprezinte România (alături de fostul preşedinte al US, turnătorul Eugen Uricaru, nume de cod Udrea). Da, au fost executaţi doi oameni şi ceva (Groşan şi-a făcut reintrarea în viaţa literară) într-o ţară condusă de un turnător al propriei sale familii, Dan “Felix” Voiculescu, premierul din umbră .

Nu spun că Mona Muscă şi Carol Sebastian au fost nedreptăţiţi, acuz, doar jumătăţile de măsură şi măsurile diferite aplicate de societatea noastră în cazul foştilor turnători. Nu există turnători buni şi turnători răi. Nuanţele pot interveni după ce s-au stabilit culorile. dar la noi albul şi negru sînt, adesea, fraţi gemeni.

Îmi doresc să cred că tinerii aceia nu au murit degeaba acum 23 de ani. Îmi doresc, dar îmi găsesc tot mai greu sprijin în realitate.

Încă una de reţinut musai din “repertoriul” prietenului Octav Mardale

În fiecare an, la data asta, mă gîndesc la Timișoara studenției mele, la Timișoara Revoluției și la cei care au cerut primii libertate. Mă gîndesc la Ion Monoran, poetul și revoluționarul, omul care a fost chiar în miezul lucrurilor în decembrie 1989, la Timișoara. Îți mulțumesc, Ion Monoran, pentru cei ai făcut atunci, și-n puținii ani pe care i-ai trăit după aceea. Și datorită ție sîntem liberi. Din păcate, chiar acum, libertatea noastră e prost gestionată și fiecare picătură de nostalgiei ceaușistă mi se pare o impietate pe care nu o meriți, Ion Monoran, nici tu, nici ceilalți care ați fost atunci împotriva unui regim dement.

Și ție, îți mulțumesc, Lucian Matiș, căzut la Cluj sub gloanțele Armatei. Te-am cunoscut înainte de aceea, am petrecut clipe minunate la Sinaia și Costinești, în studenție, am avut o prietenie de scurtă durată. Dar prietenie!  Ești un erou adevărat care ar merita mai mult din partea memoriei noastre leneșe.

Și ție, Mono, și lui Lucian, vă datorăm măcar pomenirea voastră la mijloc de decembrie. Nu vă voi uita!

“Vom urmări acest proces complicat… şi sperăm că, graţie lui Dumnezeu, comandantul nostru va fi în curînd aici, în casa poporului” Aşa se exprimă, mai nou, oficiali din Venezuela despre sănătatea lui Hugo Chavez, preşedintele răs-ales, aflat la o nouă operaţie în Cuba. Înainte de a pleca acolo, Chavez a dat în primire o parte din prerogativele sale vicepreşedintelui Nicolas Maduro. Care a apărut, pentru prima dată în istoria recentă a ţării, într-un program “cadenas” (obligatoriu de preluat de către toate televiziunile şi posturile de radio). E prima emisiune de acest tip din care lipseşte Chavez. Oficialii venezueleni au participat în ultimul timp,  număr mare la slujbele religioase , arătînd că se bazează mai mult pe Dumnezeu decît pe medicii cubanezi.

Dacă tot e în vizită la Fidel, poate pleacă odată.

 

 

Ştirea zilei  din 12.12.2012, dată uşor după ora 12 este aceea că Ponta a descoperit un trădător în PSD. Care va fi dat afară.Cin’ să fie? se tot întreabă lumea. Ei, bine, e greu de crezut că în PSD e un singur trădător. Dragnea, de pildă, cum a venit în PSD, nu trădînd un alt partid? Dar toată gaşca de UNPR-işti nu sînt ei fondaţi pe trădare? Cine nu a trădat în PSD? Aşa, măcar o dată, pentru un mic interes personal. Dar fostul purtător de duvînt al lui Geaonă nu l-a trădat pe acesta, chiar în “Marea Noapte a Democraţiei” înainte de a treia cîntare a cocoşilor de la Antena 3?

Stimabililor, pe mine Ponta mă va mai surprinde  cînd va găsi un om ultra-cinstit în PSD. Care, evident, va fi dat afară.

Am văzut nişte glume cu Oana Zăvoranu şi nu m-am prins. Nu citisem nimic în ziare despre “sinuciderea” ratată. A trebuit să caut, puţin, ca să mă pun la punct cu informaţiile. Ziarele pe care le-am citit eu pe internet se preocupau de rezultatul alegerilor. Ziariştii se ocupau de subiecte mai interesante decît pumnul (de medicamente) luat în gură de scandalagioaica naţională. Mi s-a părut că presa românească s-a întors, în sfîrşit, la instrumentele sale, la preocupări mai serioase. Dacă alegerile din 9 decembrie, rezultatul lor, vor duce la o demondenizare şi recredibilizare a presei, atunci, sincer, apocalipsa parlamentară română pare mai blîndă. Sînt convins că va fi multă muncă pentru presă, vor abunda subiectele şi, sper, nu vor exista suficiente resurse pentru a fi închise toate gurile. Presa românească poate ieşi din cancanuri şi chiloţăreală de doi bani, din ştiri inventate pe banii clientului de carton, din paparăţoială convenită cu “subiectul”.

Există mulţi ziarişti tineri în care am multă încredere, am citit texte impecabile în această ultimă lună, am văzut atitudini ireproşabile, raţionamente fără cusur, texte delicioase. Nu cred că s-a născut mogulul care să-i cumpere pe toţi. Şi cred că modelul triadei Nistorescu-Chiriac-Roşca Stănescu nu mai prezintă atractivitate pentru noii veniţi în jurnalism.

Dacă renaşte presa, nu e totul pierdut.