Posted on
by

Dan Voiculescu se crede foarte deștept, iar faptul că-i ține în lesă pe Victor și pe Crin îl face să creadă că este și foarte puternic. Și că, la o adică, va da el cu Justiția de pămînt, el și cu ăla mai mic în grad, colonelul Dogaru.Numai că nu e așa. De la Năstase Încarceratul încoace, Varanul și-a dat seama că, într-un moment de neatenție, poate ajunge și el în cătușe. Și nu ar mai fi de nici un efect să încerce figura cu sinuciderea, asta a brevetat-o Bombo. Așa că a găsit altă figură, la fel de jenantă: se dă bolnav. E atît de bolnav, că nu poate să depună jurămîntul. E atît de bolnav încît nu poate merge la Viena, la medici (?) decît încadrat, de o parte și de alta, de două slugi din șoubizul felixian. Da, e tare bolnav și nu-i priește Senatul, că atunci intră în cătarea celor cinci femei care, culmea ironiei, l-au băgat la răcoare, în unanimitate, pe bărbatul Năstase. Care-i soluția cu locul de senator? Simplu: a fost ales, dar nu jură! Deci, e senator, cum ar veni, prin vot, dar nu e senator, la chichiță juridică. O chichiță observată de jursitul dottore: “Dan Voioculescu nu e senator”.

Dan Voiculescu nu păcălește pe nimeni, s-au opriuns și cei grei de cap că marele Mogul e unul care face pe el de frică. Face pe el și dă pe alții, prin ventilatorul de la Antena 3. DacăJustiția l-a băgat la răcoare pe El Însuși, pe Năstase, la un moment dat cel mai puternic și mai neînfricat om din România, atunci sigur, foarte sigur, nici Voiculescu nu scapă. Pentru că boala numită lașitate nu te poate scuti de stat la răcoare!

 

Posted on
by

Prostia are în ea ceva curat, o simplitate vizibilă,  limitele ei sînt clare. Proștii sînt, îndeobște, sinceri. Pe teritoriul prostiei nu e loc mare de manevră, minciunile au picioare foarte scurte (o minciună mai complicată e, totuși, o construcție intelectuală) și, prin asta, prostia este ușor de gestionat, este previzibilă. Asta e o părere mai generală. Cînd mă gîndewc, însă, la prostia din ultimii ani manifestată în spațiul public românesc, lucrurile nu mai stau așa, ce am spus la început nu mai e tocmai valabil. Pentru că, prostul fiind sensibil la modele umane, a început să-i copieze pe ticăloși, pe mincinoși, Ticăloșii, mincinoșii, leprele, trădătorii fac prim-planul vieții noastre, sînt dați la televizor, li se ridică osanale. Așa că prostul a început să-și pună întrebarea “Da’ce, eu sînt prost? Ia să fiu și eu ticălos, ia să fur și eu, ia să mă bag în politică”. Sigur că realitatea va demonstra că prostul e prost și afacerile lui necurate sînt demantelate primele, minciunile lui spuse la jurnalul de prînz sînt demontate la jurnalul de seară. Pentru că e prost, desigur. Dar prostul nu mai e un prost sincer, trăind în limitele lui  clare. E un prost în pas cu vremea, contaminat de ticăloșie, de parvenitism.Nici prostia nu mai e ce a fost! Exemplele sînt pentru proști, spunea cineva. Nu vă ofer, așadar, nici un exemplu de neo-prostie, o găsiți relativ ușor.

Vă ofer, în completare (deși textul meu e un fel de completare) o caricatură de Mardale foarte sugestivă pe tema prostiei. Genială, aș zice!

 

Posted on
by

Astăzi, de ziua de naștere oficială a lui Mihai Eminescu, vă propun o poezie mai puțin cunoscutăâ, care nu a apărut prin manuale. Să citim măcar o dată pe an o poezie de Mihai Eminescu!

 

Stau în cerdacul tău

Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină.
Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Și vântul mișcă arborii-n grădină.

Dar prin fereastra ta eu stau privind
Cum tu te uiți cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,
Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici și sufli-n lumânare…

Deasupră-mi stele tremură prin ramuri
În întuneric ochii mei rămân,
Ș-alături luna bate trist în geamuri.

Posted on
by

Dacă, în ciuda reacției vehemente a străzii, Parlamentul francez va legaliza “Căsătoria pentru toți”, schimbarea aceasta, care nu ține numai de toleranță, va avea efecte administrative clare, dure și fără precedent. Cuvintele mamă ș tată nu vor mai figura pe certificatele de naștere (sau cele de adopțiune) ale copiilor, ci se va folosi, de două ori, termenul generic “părinte”.Nu numai pentru cuplurile de homosexuali, ci pentru toți!  Francezii nu vor mai avea obligatoriu și oficial o mamă și un tată, ci doi părinți.Opoziția străzii  (aproape un milion de manifestanți anti-proiect au fost duminică 13 ianuarie la Paris) se pare că nu-l afectează pe Francois Hollande, un președinte care, după cum s-a subliniat în presa franceză,  nu a făcut o prioritate din căsătorie (e la al doilea concubinaj, din primul, cu Segolene Royal are patru băieți!). După ce a transfoirmat postul de prima Doamnă în cel de Prima Concubină a țării,președintele socialist l vrea să meargă mai departe și să rămînă în istoria Franței ca unul care a lăsat-o fără tată și fără mamă.

Posted on
by

Au nemţii care au participat la dărîmarea Zidului Berlinului diplome de demolatori şi spaţii comerciale ca recompensă? Au cehii care au zornăit cheile pînă a căzut comunismul  îndeminzaţii de revoluţionar de catifea şi reducere la metroul din Praga? Desigur, nu. Ungurii, nici ei nu au plătit luptătorii anticomunişti, nici pe cei din 1956, nici pe cei din anii 80. Numai la noi există asociaţii de revoluţionari în oraşe în care nu s-a tras nici un foc de armă, numai la noi băieţii care la început au reprimat mişcarea populară s-au alipit, după încetarea focului,  la diplome şi avantaje materiale traficate şi falsificate . Cred că ar trebui ca, în fine, să terminăm cu acest anacronism numit privilegiile revoluţionarilor. Am aflat astăzi că pînă şi Victor Socaciu e “luptător cu merite deosebite” şi chiar conduce secretariatul de stat pentrui Revoluţionari. Cum a luptat Socaciu? Le-a dat o chitară după cap teroriştilor? Le-a cîntat refrene la derută? Nu, acuma serios, cum să ai o diplomă pe careţi-ai re-acordat-o singur?

Cred că soluţia cea mai de bun simţ ar fi să se termine cu toate aceste privilegii. Să fie adunaţi toţi (aşa-zişii) revoluţionari la un miting şi să li se spună: Ţara trece prin momente grele, nu vă mai putem da bani. Aţi avut douăzeci de ani beneficii, gata,. încetăm plăţile.

Iar dacă asta nu e o soluţie, dacă nu există suficient sînge în instalaţiile Puterii, atunci trebuie să i se facă dreptate unei categorii neglijate pînă acum, participanţilor la Lovitura de Stat din decembrie 89. da, au luat ei caimacul unor păosturi şi unor afaceri, dar nu e destul. Să se creeze un Institut al Loviturii de Stat, să se dea diplome celor care au fost pe baricade de partea aia. Să ne purtăm echitabil. pentru că, nici la peste douăzeci de ani nu se poate afirma cu precizie dacă
a învins revoluţia sau Lovitura de Stat.

Posted on
by

Deşi vă poate duce gîndul la asta,  generalii de mai jos nu au fost decoraţi de generalul Oprea. Care a pierdut ideea unui astfel de record. Fotografia de mai jos am primit-o pe mail, fără comentarii. Şi o las şi eu fără comentarii. dacă aveţi detalii, puteţi să le scrieţi!


Posted on
by

Crin a spus că după Congres,  PNL va demonstra că e un partid mare, în care nu se fac tumbe mici. Nu vrea să-i spun aici bancul cu tumbele, deşi ar merita. Poate că doar jucatul de poker şi absentatul sînt, pentru Crin, tumbe mari, chestii gîndite, ideologice etc. E clar că nu mai există nici o altă voce în partid, cum ridică unul capul, cum e deviaţionist, unealta lui Băsescu, nu merită să fie liberal. Şi,totuşi, dacă-i exclude pe cei pe  care-i are pe listă, aceştia unde se duc? Unde se duce un primar de sector exclus? Unde, un parlamentar fost prim ministru? Pentru că, e clar, Crin nu-i dă afară numai din PNL, ci şi din USL. Oamenilor le mai rămîne UDMR-ul şi, culmea, partidele din fostul ARD. E şi asta o tactică, să-ţi întăreşti inamicul cu oaneni care pleacă împreună cu un set de informaţii, legături, electorat, chiar. Dar asta nu contează la Crin. Esenţialul e să nu se enerveze prea tare şi să nu fie nevoit să meargă iarăşi în străinătate la “destindere”, lăsînd partidul încuiat şi deciziile în aer.

PS NU am pus din greşeală ilustraţia la acest articol. Atitudinea lui Kim este exact atitudinea lui Krin. Sau invers.

Posted on
by

Recent a apărut în Le Monde un articol despre cît de uşor este să faci glume pe seama românilor în Franţa. Dacă sînteţi francofoni, faceţi click aici. Imaginea românilor este praf şi pulbere în Hexagon, iar o îmbunătăţire a acesteia va fi infernal de greu de produs. Cum ICR, care poate să se ocupe de un vector de imagine,  va avea la Paris un om cu o imagine proastă şi în Iaşi, lupta e pierdută. Ceea ce obţinuse ICR Paris (pe stil vechi) s-a făcut ţăndări. Era un excelent început de drum. Acum nu mai e nimic, şi nici nu va fi nimic. Domnul Dobrescu este paraşutat într-un loc în care competenţele sale sînt inexistente. Va trebui să ne bazăm, pentru un reviriment al imaginii, pe cele cîteva zeci de asociaţii de prietenie, pe cele cîteva sute de jumelaje ale unor locaiităţi franceze cu localităţi din România. Şi pe cele cîteva sute de doctori români care îşi fac datoria foarte bine faţă de bolnavii francezi. Disconfortul identitar pentru românii din Fraţa este foarte mare. Cum spui că eşti român, cum trezeşti priviri circumspecte.

Şi, totuşi, situaţia nu e chair aşa neagră. De pildă, astăzi, a fost un context pozitiv la France 2. Vă las să vedeţi imainea, cu un singur comentariu: Tot pupezele, săracele, ne mai salvează!


Posted on
by

Am auzit că  ultima năzbîtie (poate chiar e ultima!) la care visează Crin  ar fi mutarea Liberalilor în familia Popularilor europeni. După ce i-a lipit lpe cei din turma liberală la televiziunea lui Felix, după ce a mai vrut un referendum care s-a ratat, după ce l-a adus pe Becali în parlament, Repetentul mai are un singur dor: să-şi părăsească familia liberală şi să intre la populari. Nu există argumentări ideologice, de strategie politică. Nimic din aşa ceva nu a transpirat. Nu, Crin vrea să intre în grupul european a lui Băsescu. Să fie şi el invitat la cei pe care i-a huiduit în toamnă. Să se fotografieze cu Angela si cu Manuel. Gata, îşi ia păpuşile din parlamentul european, din partea liberală, şi le trece la populari. Nu ştiu dacă există în acest plan un alt motor decît capriciul de somnoros al lui Crin. E de văzut cît de mult sînt interesaţi Popularii europeni de traseiştii din România. Şi nu orice fel de traseişti, ci unii care au condamnat traseismul de fiecare dată cînd nu l-au practicat primii. Poate că toate această poveste nu e decît o perdea de fum ca să acopere absenţa lui Felix din Senat sau deriva mentalo-finaciară de la ICR a lui Marha, pardon, Marga. Cine ştie. Sau, poate că ar mai fi o variantă. Cu geniala lui minte de strateg, Crin  ne ameninţă că intră la populari şi, de fapt, el  tratează (sau trădează) cu socialiştii . Se simte atît de bine cu pesediştii la Bucureşti, încît ar vrea să le fie alături şi la Bruxelles.

Un psihanalist ar putea spune multe despre pasiunea aceasta a lui Crin de a-şi schimba familia.

Posted on
by

Adriene, cred că-ţi aminteşti că ne tutuim şi nu iei ca pe o lipsă de respect faptul că mă adresez persoanei tale direct, la a doua singular. Tu ai început, la tine pe blog, eu am continuat, la mine pe blog. De atunci a trecut ceva vreme, tu m-ai făcut pe mine sinecurist, justiţia te-a făcut pe tine puşcăriaş. Eu nu m-am supărat pe tine, că nu aveai dreptate, tu te-ai supărat pe justiţie, că avea dreptate. Aşa merg lucrurile. Înţeleg c -ai scris o carte într-o lună, că ai ţinut conferinţe colegilor tăi, în fine, că ai avut un comportament exemplar ca să ţi se reducă pedeapsa. (Doctorate cu bucluc nu ai mai condus, nu?) Ai scris pe blog mai des decît permite legea, iar asta, într-o ţară în care legea e lege şi egală pentru toţi, ar fi o circumstanţă agravantă în raport cu dorinţa ta de a ieşi mai repede. Ai scris, deci, pe blog, ne-ai dat lecţii, ai tras lumea la răspundere, deşi, cînd spunem interzicerea drepturilor civile, noi ne gîndim şi la dreptul tău de a ne da lecţii. Nu ştiu cum mai stai cu aroganţa, poate ţi-a mai scăzut, deşi nu cred. Cu colegii de pîrnaie cum te-ai înţeles, în afara conferinţelor? Ai legat prietenii? Ţi-ai făcut vreun tatuaj?

Dar nu ca să te întreb asta îţi scriu textuleţul ăsta, ci să-ţi spun că, dacă ai fi navigat pe internet (hai că ştiu că ai avut computer on line, hoţule!), ai fi putut ajunge aici. E un site care vorbeşte despre colegii tăi, puşcăriaşii din Închisoarea de maximă siguranţă din Padova care îşi demonstrează bunăvoinţa făcînd prăjituri şi producînd patiserie. Trecînd prin Padova şi stînd peste noapte la un hotel, am mîncat din produsele confraţilor tâi, bandiţii italieni. Erau bune. Au ajuns şi la Papa pe masă. Cred că aş fi cumpărat şi prăjituri produse de tine, la puşcărie. Nişte poale-n brîu cred că ar fi fost delicioase. Sau nişte savarine cu multă frişcă!

Dar tu nu ai avut curiozitatea să vezi ce produc alţi ocnaşi, aşa că ne-ai turnat, pe blogul tău, tot felul de gogoşi necomestibili. Rău, Adriene, urît Adriene! Oamenii ar fi preferat ceva de-ale gurii, tu ne-ai servit, pe blog, de-ale urii. Dar las că măcar ştii de acum înainte ce e de făcut, la caz că mai ai şi alte dosare!