Acum, că au ieşit la iveală iţele afacerii de arendaş al Academiei Române trase de Dan Voiculescu, e momentul să re-amintim că asta, colaborarea păguboasă, nu a apărut din senin. Presiunea “profesorului” pe Academie a fost mare şi a urmărit nu doar acapararea terenurilor, ci şi ocuparea unui loc călduţ, de nemuritor român, sub cupolă. Pe vremuri am tot scris despre asta în Academia Caţavencu, fără efect. Asta era una din marele dorinţe ale orgoliosului Varan, să îşi pună academician în faţa numelui: profesor doctor academician Dan Voiculescu. În plus, intrarea în Academie ar fi fost o perfectă acoperire pentru afacerile cu terenuri ale acesteia. Modelul e dat de afacerea Institutul de Cercetări Alimentare. Numai că aici nu a funcţionat  ceva, iar rîvnitul tilu nu a mai venit. Ca dovadă că Voiculescu a vrut să cumpere înaltul for, vă reamintesc brusca apariţie, în 2007,  a unui premiu al Academiei Române cu banii lui Voiculescu, premiu în valoare de trei miliarde de lei vechi. Aveţi aici linkul. Socotelile au fost simple: dă vreo trei-patru premii din astea, de 100.000 de dolari, iar după trei-patru ani e asociere cu Academia Română, opiniei publice i se va părea firesc titlul de academician pentru Dom’ Profesor. Nu am urmări afacerea, nu ştiu dacă s-a dat vreun premiu sau mai multe, important este mesajul a fost distribuit şi că acest pas al planului s-a trecut la realizări.

Ei, hai că nu mai e mult şi dom’Profesor va putea să intre liniştit nişte ani la “facultate” şi să scrie nişte cărţi.

.

Deşi nu este un fenomen de masă, autopropunerea pentru funcţii chiar funcţionează! În facultate am asistat siderat la o scenă în care o colegă de-a mea, tare doritoare de funcţii (olecuţă  oltencuţă) s-a ridicat şi a propus pentru funcţia de vicepreşedintă a cantinei Universităţii numele ei. Lumea nu ştia cine e respectiva, s-a trecut numele pe o listă şi s-a votat. Tot în Timişoara, la începutul anilor 90, la Congresul de constituire al PAC-ului, la momentul propunerilor un participant  din sală s-a ridicat şi l-a propus pe Ioan Ghişe (da, acel Ghişe!). Cineva din prezidiu a întrebat dacă-l cunoaşte bine pe Ghişe, dacă propunerea e una serioasă. “Da, îl cunosc, eu sînt” a spus viitorul fost primar de Braşov. Pe mine încă mă mai uimesc astfel de grade de tupeu, deşi, deja, am văzut multe. Mai în zilele noastre, un autopropus e Victor Ponta, care tot spune că el e propunerea USL. Propunere făcută de el însuşi. Mi se pare ridicolă zbaterea sa, la cîte muşte are pe căciulă. Recent, adică ieri, Victor Ponta a spus, în problema viitorului prim ministru de după alegeri ceva care m-a lăsat pe gînduri: “Dacă USL nu obţine majorittatea, în mod sigur nu voi mai rămîne prim ministru” Nasol, Victore, chiar aşa, nu te mai pune nimeni premier dacă pierzi? Şi nu-l mai suspendaţi pe Băsescu? Hai să-ţi spun una şi mai groasă: am auzit că dacă nu mai rămîi prim ministru nu vei mai rămîne nici doctor!