Prima dată am văzut numele acestei doamne în anii 80, pe genericele de la Cîntarea României, de fapt, de la concursurile între județe, alea în care românii scriau cu trupurile lor numele Genialului conducător. Eu m-am uitat la generice, așa, ca să-mi aduc aminte dacă va fi cazul. Văd că e cazul. Apoi, după decembrie 89, doamna Lucia Hossu Longin a devenit o foarte vocală luptătoare împotrive epocii pe care a servit-o cu exces de zel, aș putea spune. Alături de ea, o altă exponentă a aceluiași curent, Marilena Rotaru, supărată în anii comunismului că nu a fost aleasă secretară de partid. Marilena Rotaru s-a dus imediatt după Revoluție să-i șlefuiască imaginea lui Iosif Constantin Drăgan, în timp ce doamna Hossu Longin s-a apucat de Memorialul Durerii. Nimic de zis, frumos. Cunoștințele din Cîntarea României aplicate pe invers au fost o formulă de succes. Am cunoscut-o pe doamna Hossu Longin în perioada 1 august 1990-1 august 1991, cînd am fost redactor șef la Muzică, Spectacole, Varietăți, la TVR ( am plecat de la TVR prin demisie!). Înainte de 89, secția pe care am condus-o un an s-a numit Cîntarea României. Doamna Hossu, fostă la Cîntarea României,  nu a rămas la Varietăți, s-a mutat la Departamentul Teatru Film, alături de domnul Necșulea, prieten vechi, cu sistem de valori apropiat. Știu, din interior, ce a fost cu TVR, an acei ani. Mulți dintre cei care nu au ieșit în față nici înainte, nici după, au evocat zelul doamnei Hossu-Longin. Întîmplări interesante, sper să beneficieze de curajul de a fi scrise. Memorialul Durerii, cum spuneam, a fost ceva remarcabil, atunci, iar Doamna Hossu a ieșit bine, inclusiv la capitolul financiar, vînzînd niște sute de casete prin  străinătate, urmașilor celor din Memorial. Nu știu cîți bani au revenit TVR din chestia asta.

Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, am fi putut spune că și doamna Hossu Longin are dreptul la un drum al Damascului, ca noi toți. Numai că drumul Damascului a fost, pentru această doamnă, o scurtătură între dictatura lui Ceaușescu și epoca Năstase. Pe care l-a apărat, atunci cînd a fost cazul, adică atunci cînd Adrian Năstase a devenit martir, pedepist de regimul dictatorului Băsescu. Doamna Lucia Hossu Longin, specialistă în replieri ideologice, a trecut cu arme și bagaje în tabăra urmașilor și moștenitorilor lui Ceaușescu. Autointitulată Profesionist de Televiziune, Doamna Hossu a premiat, din această ipostază, Antenele lui Voiculescu înainte de a fi ceea ce sunt astăzi, dovadă de mare intuiție.

Să-l pui pe Năstase în rînd cu deținuții politici uciși de comunism, cînd nu te obligă nimeni să o faci, mi se pare mai rușinos decît să-l lauzi pe Ceaușescu, atunci cînd, la TVR fiind, nu prea aveai încotro. Imparțială,  doamna Hossu Longin le-a făcut pe amîndouă.