Deşi, pe la începuturi, mascotele erau oameni, acum sînt preferate ciudăţenii ca imagini ale marilor competiţii sportive. S-a ales şi mascota CM din Brazilia, este un animal pe cale de dispariţie. Normal că e pe cale de dispariţie, dacă are doar două preocupări, după cum reiese din poză: să joace fotbal şi să bea Coca-Cola!
Pentru că e candidat în sectorul meu, din partea USL, pentru că îi văd peste tot chipul fotoşopat, mi-am zis să citesc cîte ceva despre Eugen Nicolăescu. Am apelat la biografia sa publică, de pe wikipedia, ediţia în limba română. În primul rînd, Eugen e şi Gheorghe. Îl cheamă Gheorghe-Eugen Nicolăescu. Prima dată aflăm că domnul Nicolăescu a absolvit cursurile facultăţii de Comeţ din ASE, s-a specializat în tot felul de chestii după aceea. Paragraful următor din biografie ne spune că, după terminarea liceului, a lucrat ca tehnolog la Complexul de Hoteluri și Restaurante Athenee Palace din ITHR București. Aflăm, după aceea, că a făcut armată la termen redus, apoi s-a întors la muncă în calitate de lucrător comercial, timp în care a făcut facultatea la fără frecvenţă. Oare de ce se jenează domnul Nicolăescu de faptul că a fost chelner, căci asta se ascunde şi sub titlul de lucrător comercial, şi sub acela de tehnolog. Nu e nici o ruşine să o porneşti de jos, dimpotrivă, asta arată cît eşti de tare. Cartea mea de muncă începe, imediat după absolvirea liceului, cu Operator mecanic instalaţii hidro, la Combinatul Chimic din Arad. ŞI? E vreo problemă? Sigur, trendul la guvernanţii noştri este să-şi fabrice masterate, să-şi fure doctorate şi să-şi cosmetizeze parcursul profesional. Eugen Nicolăescu e, totuşi, mai decent. Nu se declară doctor, deşi, din aceeaşi biografie aflăm că e doctorand la ASE din 2001. Si, în zece ani nu a găsit pe nimeni să-i scrie o teză!? Sau şi-a luat deja doctoratul dar se teme să nu-i ia cineva la purecat lucrarea şi, deci, nu o declară?
Reproduc, mai jos, un banc destul de trist despre învăţămîntul universitar, despre unde a ajuns el şi cam ce garantează absolvenţilor. Cred că e vorba, totuşi, de o Facultate de drept de la te miri ce universitate privată.
Vă invit să ascultaţi un cîntec al formaţiei Joanda, o arie a lui Verdi, în limba occitană.
În planul făcut de Ponta “din cuţite şi pahară” pentru după cînd va fi el din nou şeful tuturor românilor se numără, pe lîngă modificarea Constituţiei din 2013, şi alegerile regionale din 2014. Da, din 2014, în viziunea lui Victor Viorel Ponta vom avea şi regiuni, dar, tot în viziunea lui, nu se vor desfiinţa judeţele, Deci vom avea şi judeţe, cu prefecţi, şefi de consilii etc, dar vom face şi regiuni, ca să mai putem avea nişte oameni de hrănit de la stat, adică tot aparatul administrativ ce se va dezvolta cu această ocazie. E mare foamea la USL, iar cei care nu primesc nimic pe 9 decembrie a.c. se pot antrena pentru alegerile de peste doi ani, rămînînd în priza promisiunilor pînă atunci. Se mai inventează o verigă a puterii, un cerc de prăduit banii publici, o sursă nouă şi babană de licitaţii, Sigur, se mai adaugă şi un cordon sanitar de protecţie între cetăţeni şi guvernanţi. Nu ţi se rezolvă jalba la judeţ, mergi la regiune, nu deranjezi guvernul cu toate prostiile. Că are el destul de luptat cu propriile lui prostii!
Audierea procurorului Ioan Irimie propus de doamna Temniceru Pivniceru ne-a dezvăluit un prost leneş. Nu ştia nimic, pe de o parte pentru că nu a citit nimic, iar pe de altă parte, pentru că nu-l ducea capul, pesemne. Un îngălat, un procuror care a lălăit-o un an întreg şi nu a făcut decît, cel mult, să viseze să fie şef ca să nu mai trebuiască să pună osul. Ţara te vrea prost-cum ziceau Sarmalele reci, deci poţi candida pentru o funcţie. Ar fi fost ceva de vis pentru USL. Cu un prost leneş, adio puşcării, adio dosare, trai nineacă!
Andrei Marga, în schimb, este un prost mai complicat, pentru că e harnic. El a vrut să aibă idei cînd a fost pus în fruntea MAE , aşa că şi-a propus să deschidă ambasade în Africa, acolo unde făcuse Ceauşescu vizite. Deşi e harnic, totuşi s-a dus cu nişte lecţii nefăcute pe la diverse întîlniri (vă mai amintiţi) pentru că nu-l duce capul. (Nu, nu-l fac prost pentru că m-ar fi schimbat din post, nu el m-a schimbat, ci Ponta, să fie clar). A fost schimbat de urgenţă, altfel era în stare să ne scoată din NATO şi să ne bage în te miri ce război! Ajuns la ICR, o instituţie care e menită să exporte cultura română, Marga se gîndeşte să o exporte în România, aşa că înfiinţează ICR-uri în cîteva oraşe mioritice. ba, mai mult, ICR-ul de la Craiova e plănuit să aibă sediul la Tîrgu Jiu. Fiind harnic, Marga te poate păcăli o vreme în privinţa prostiei. Ai imprsia că omul emite idei, comunică, face, desface. Dar cînd îl iei la bani mărunţi, îţi dai seama că, de fapt, prin ceea ce face, omul chiar se deconspiră ca prost, în ciuda hărniciei.
Acuma chiar nici nu ştiu care e mai periculos, dar mie mi se pare că prostul harnic!
Guvernul Florin Georgescu şi-a intrat în pîine, Ponta a plecat în campanie cu gaşca şi s-au gîndit să facă o tură de cumpărături prin Bruxelles. Cumpărături de bunăvoinţă, dacă se poate, pe la grangurii europeni.Dacă nu, ce se găseşte, că are şi Bruxellesul malluri. Şi cum Victor nu pleacă la cumpărături fără portofel, l-a luat şi pe Sebastian Ghiţă, ca de obicei, cu el. E formula standard. Aşa a fost şi-n Japonia, şi-n Dubai, şi la Concertul de Anul Nou Trecut la Viena. Portofelul e cuminte, nu face valuri, se bucură să-i fie aproape stăpînului şi să semneze note de plată. Se bîlbîie dacă trebuie să-şi dismuleze rostul: că nu el a plătit avionul ,ci partidul, că o fi, că e în vizită politică, c-o păţi etc. Probabil că acum Ghiţă se roagă nu numai să cîştige Ponta, ci şi să nu piardă el, să nu i se ofilească afacerea. Că, altfel, îl paşte soarta portofelelor goale, aruncate de stăpîni în vreme ce-şi face intrarea în buzunar un portofel mai dodoloţ şi mai nou.
PS Însoţesc postarea asta cu una dintre caricaturile tari ale lui Octav Mardale pe tema pomenilor din campanie
Acum cînd Israelul este ameninţat în fiecare clipă, cînd nesiguranţa şi alarmele domnesc pe străzi, cînd media distorsionează atît de mult faptele încît ar părea că auto-apărarea e o vină profundă, acum, zic, vă fac o recomandare de lectură. Citiţi-l pe Saul Bellow, laureat al Nobelului pentru literatură, care a călătorit în Israel (Bellow locuia la Chicago) şi a încercat să înţeleagă ce se petrece acolo. Cartea Pînă l Ierusalim şi înapoi a apărut la Polirom. Iată o frază care spune multe: „Iei prinzul cu oameni fermecatori, intr-o sufragerie ca oricare alta. Stii ca gazda ta si-a pierdut un fiu, ca sora sa si-a pierdut copiii in razboiul din 1973… In timpul ceremonialului domestic al farfuriilor care circula si al paharelor care se umplu este greu sa te gindesti la un inamic distructiv. Ceea ce trebuie sa stii este ca un singur lucru din viata evreilor nu s-a schimbat odata cu crearea statului evreu: nu poti considera dreptul tau la viata ca fiind ceva de la sine inteles.” (Saul Bellow)