Archives: February 2013

Posted on
by

“Azi noapte mi-a intrat internetu-n celulă” – așa ar trebui să înceapă una din poeziile deținutului Adrian Năstase, dacă ar fi poet. Dar el nu e poet, și nu scrie poezii (a scris în tinerețe, șăgalnicul), el scrie cărți de știință, din memorie. Cel puțin așa reiese din declaria lui senină: “Nu am avut calculator sau telefon mobil în celulă.” Măi, să fie, și a ținut minte referințele științifice? Poate că e, totuși, o urmă de onestitate în declarația asta: nu a avut calculator, ci o tabletă, un Ipad aurit, ceva mișto, de fițe. Mai ușor de ascuns sub pat dacă, sanchi, se fac controale! Cum să spui așa ceva și să nu roșești? Adică a ținut blogul la zi, a făcut comentarii pe internet dar nu a avut internet? O fi inventat., sărmanul om de știință, după modelul telefoniei fără fir, internetul fără internet! O minciună gogonată ca aia cu mătușa Tamara care a stat ca fraiera într-o garsonieră ca să facă bani, sute de mii de euro, pentru nepoata Dana, dar nu și pentru cealaltă nepoată, sora Danei.

Adriene, știi că ne tutuim, tu ai început. Îți aduc aminte pentru că văd că te lasă și memoria. Asta pentru că spui “Eu nu confund justiția în ansamblu cu unul sau doi judecători”. Fals, nu a fost vorba de unul sau doi judecători care te-au proptit unde-ți era locul, ci de cinci. Din cinci. Verdict exprimat sută la sută împotriva ta!

Adriene, nu știu ce conțin cărțile tale, nici nu mă interesează. Probitatea științifică ți-ai dovedit-o cu doctorandul tău, Victoraș. Dar îți spun că era mai cinstit să stai liniștit în celulă, să uite lumea de tine și să ieși tiptil din pușcărie, apoi din țară. Că am auzit că ai unde sta în străinătate, a avut grijă Mătușa Tamara să-ți ia o viloaie (vrei să aflu unde e în PACA?). Mai bine stăteai, așadar, liniștit, și te remarcai jucînd sudoku, precum un alt coleg de-al tău din spatele gratiilor. Că se pare că și sudoku se pune la bună purtare!

Posted on
by

Scandalul cu vita care conținea carne de cal, făcută, și ea, pe alocuri, chiar din carne de măgar din România se cam fîsîie. La stadiul actual al anchetelor europene partea de vină cea mai mare a fost luată de pe umerii abatoarelor românești care au exportat, separat, și carne de vită, și carne de cal, cu facturi distincte. Vinovații par a se găsi în întortocheate trasee birocratico-mafiote, într-un soi de cabală a escrocilor. Deci, nu noi, românii, sîntem vinovați pentru toate mizeriile care se întîmplă în Europa. Tranșa de lasagna bănuită de conținut dubios a fost scoasă de pe piață. Nu știm ce se va face cu ea, păcat de atîta mîncare bună. Ar putea fi transformată în mîncare pentru porci, de exemplu. iar în următoarea etapă a acestui lanț trofic vom avea ‘carne de porc care a mîncat care de vită care era de fapt de cal”. Ca-n bucătăria chineză care propune “Porc cu aromă de pește” vom putea pune și noi pe masă preparate de porc cu aromă de cal”. În fond, unde e tragedia? Dacă pe lasagna aia scria că e vorba și de carne de cal, nu o mai cumpăra lumea?

Revenind, vina încă nu e clară. Cer este că producătorii de carne din România era să pice de pe un cal frumos!

Posted on
by

L-am cunoscut pe Dinu Zamfirescu la Paris în 1990 și am considerat acest fapt o onoare. Îl vedeam pe unul dintre contestatarii activi ai regimului Ceaușescu și simțeam că e un privilegiu.. Era unul dintre cei care l-au demascat pe Gustav Pordea și faptul că acesta era o cîrtiță a spionajului românesc. Domnul Dinu Zamfirescu, la care am ajuns cu ajutorul doamnei Monica Lovinescu, era un domn sigur pe valorile lui, elegant dar ferm cînd trebuia să și le apere. Era anti-comunist autentic, de cea mai bună fibră. Un om în legătură directă, de sînge, cu istoria autentică și valorile liberale, rudă, într-un fel, cu neamul Brătienilor. Un exemplu de atitudine demnă, de om curajos.

L-am mai întîlnit apoi în România cînd, parcă i-a mai scăzut din aplomb. Nu l-am văzut de vreo cinci-șase ani. Dar am auzit despre isprăvile lui, pe care nu mi le pot explica. Totuși, vorbim de Dinu Zamfirescu, nu de Ioan Ghișe!  Pentru că nu cred că ar avea în trecut ceva cu ce să fie șantajabil, cu atît mai abitir nu-mi explic atitudinea sa. Încrîncenarea cu care luptă împotriva ideilor liberale, slugărnicia cu care-i servește pe Ponta și pe Antonescu. Vorbim de Dinu Zamfirescu, din neamul Brătienilor, devenit pupătorul de mînă al unui repetent din Isaccea și al unui plagiator din Gorj.

Domnule Zamfirescu, nu se poate să nu știți ce a devenit partidul liberal, cel al înaintașilor Dumneavoastră și nu se poate spune că nu știți cine e vinovatul pentru asta, cine i-a terfelit valorile și l-a transformat într-o mașinărie de satisfăcut pofta de putere a unei singure persoane.

Domnule Zamfirescu, nu se poate! Nu o să spun niciodată asta, dar dintr-un anume punct de vedere ar trebui să-mi pară rău că a căzut comunismul. Dacă nu cădea, aș fi avut în minte imaginea demnă a unui luptător dîrz împotriva lui Ceaușescu, domnul Dinu Zamfirescu, de la Paris. . Așa, sînteți jalnicul domn Dinu  Zamfirescu de la București.

Posted on
by

Sîmbătă și duminică știrea cu carnea de cal din România vîndută drepr carne de vită a ținut topul știrilor din media franceză. La France 2, de pildă, cu această știre s-a deschis jurnalul de seară, apoi a urmat Războiul din Mali. E cu consumatori, cu mîncare, deci dă bine să vorbești despre acest subiect. Numai că pe măsură ce s-au făcut anchete jurnalistice s-a ajuns la concluzia că, de fapt, cei care au importat carnea știau că o parte din ea e de cal! Știau, dar nu au spus mai departe, au procesat-o și au vîndut-o ca pe carne de vită! Scandalul a început în Marea Britanie, dar atît firma care a făcut lasagna, Findus, cît și cea care a procesat carnea, Comigel, sînt din Franța. Iar marfa a fost distribuită la Auchan, Casino, Carrefour, Cora, Monoprix și Picard. Sigur,  sună bine să spui că vinovatul e departe, undeva la granița Uniunii Europene, țara aia de unde vin cotropitorii și ne fură și cerșesc.

Dar adevărul a ieșit la iveală; s-a importat carne de cal știind că e carne de cal. De aici încolo e vorba de responsabilitățile multinaționalelor care au trecut sub tăcere acest “amănunt”. Oricum, nu e vorba de un cal troian pe care România să-l fi introdus pe șest în Franța.

Posted on
by

Iarăși România este în centrul unui scandal în Franța.De data asta nu mai e vorba de rromi sau de hackeri, de bande organizate de tîlhari. E vorba despre un produs alimentar care conține carne de vită din România. Sau ar conține, pentru că s-a dovedit că e vorba de carne de cal. Desigur, carnea de cal e comestibilă, în Franța se consumă, dar e vorba de false informații transmise consumatorului. Cu carnea de cal iar am făcut-o de oaie!

 

 

Posted on
by

M-am decis să reiau unele din textele mele mai vechi și să le ofer unei generații de cititori mai noi. O mare parte din textele de pe vechiul meu blog nu mai există, așa că recuperez și eu de pe unde pot. Textul de mai jos a apărut în 2009, pe Vox Publica, înainte ca aceasta să fie năpădită de maneliștii ideologici de stînga.

„Aşa, iubitule, ia-mă aşa, aici, chiar aici, acum, aşa, e foarte bine, dacă poţi mai repede! Aşa, acum, dragule, pisoiaş, stai să mă iei şi din altă poziţie, aşa, acum, apasă!” – Nu, nu e un dialog de film pentru adulţi, ci o presupusă conversaţie între o piţipoancă tînără şi „iubitul” ei, un bătrîn trecut şi de prima, şi de a doua tinereţe, care, cu aparatul de fotografia în mînă, o imortaliza.

Continue reading →

Posted on
by

Vai, cum mai trece vremea! Parcă ieri am dat sursa de inspirație nedeclarată a lui mircea badea care a făcut bani cu expresia “Sîntem români și asta ne ia tot timpul. pentru că au apărut generații noi pe intrnet și pentru că se uită prea repede, ia săâ facem aici un mic remember preluîndu-mi textul de atunci cu nerușinatul de copy-paste

“Păcat că marele umorist Orkeny Istvan, scriitor ungur, nu şi-a înregistrat şi el, tot la noi, la OSIM, cartea Nuvele-minut, Editura Univers, Bucureşti, 1973, traducere de Constantin Olariu. Aici se află expresia mamă, în nuvela-minut Racheta cosmica maghiara s-a intors pe pamint. Discutie cu ce doi cosmonauti“, pp. 194 – 197 ale ediţiei,  la pagina 196. Iată fragmentul cu pricina

– Prin urmare există oameni pe Lună?
– Există, şi spre marea mea surpriză chiar unguri, care s-au acomodat bine la marile fluctuaţii de temperatură şi alte caracteristici locale. S-au călit contra frigului şi bineinţeles rezista si la arsita, iar in lipsa aerului – care pe Luna nu exista – inspira din niste pungi in care-si tin aer adus tocmai de aici, de acasa.
– De-a dreptul emotionant! Si in afara de faptul ca sunt unguri, cu ce se ocupa?
– In afara de faptul ca sunt unguri, nu se ocupa cu nimic, pentru ca asta le absoarbe tot timpul.”
Ar putea porni un nou război româno-maghair pe tema care din noi vor ajunge primii pe lună. Un război la fel de serios ca problema steagului secuiesc!
Sursa foto aici

Posted on
by

Cum nu am acces la televiziunile din România (și nici nu-mi doresc, pe moment) am aflat doar de pe net despre asprele confruntări în legătură cu drapelul unguresc din secuime și alte alea. Chemări ale ambasadorului maghiar la ordine la MAE, amenințări voalate că nu vom tolera etc. Cred că toată această chestie a fost făcută pentru ca să nu se mai uite lumea la chestiunea bugetului. Să se războiască cu ungurii cei răi, nu cu parlamentarii cei buni. Ceea ce a dus la un plus de eficiență, s-a votat un buget fără văicăreli, un buget la sînge. La sînge de român. Acum ar trebui să se relaxeze discuția, să se lase mai moale pentru ca să poată reîncepe cînd vin facturile cu noul preț la curent și la gaze, adică prin 15 martie! Pică la țanc comemorarea de la Tîrgu-Mureș.