Posted on
by

Sigur, motivul oficial pentru neintrarea în Spaţiul Schengen este legată de detalii ale stadiului graniţelor, MCV-ului etc. Dar, neoficial, mai e ceva: proştii din Europa nu sînt pregătiţi pentru libera circulaţie a proştilor din România. Dovada certă e furtul operelor de artă de la Muzeul din Rotterdam. Pe scurt, nişte idioţi, oligofreni (sau cum vreţi să le ziceţi în încercarea de a-i defini) au mers în Olanda să fure ceva. S-au gîndit să fure de la muzeu ceva uşor de dus, care ar putea să-l intereseze pe Becali. Ca să ajungă la muzeu au folosit GPS-ul! Deci, nici vorbă de studiu la faţa locului, de harta amănunţită a încăperilor (cum fac deştepţii din filme). Nu, băieţii au intrat, au furat, au băgat în perne marfa şi s-au gîndit că scot vreo 50 de mii de euro de la Becali. marfa fiind de vreo 20 de milioane. Se pare, din unele versiuni, că Becali nefiind interesat (el cumpără de predilecţie tablouri care-l reprezintă pe el) , mama idioţilor (ştiţi ce se spune despre mama idioţilor, nu?) a aruncat tablourile în foc.

Ce comentarii să faci pe seama acestui şir de stupidităţi comise de gaşca de la Slobozia? dar despre stupiditatea paznicilor de muzeu din Rotterdam? Singura prostie care fi putut depăşi dimensiunea acestui furt ar fi fost transmiterea lui în direct la OTV.

Deşi nu sîntem în spaţiul Schengen, vedeţi, idioţii, totuşi, nimeresc Europa (cu GPS-ul). Atunci de ce ne-am mai strădui să fim admişi? Pentru proştii care nu au GPS?

 

Posted on
by

“Doamnelor şi domnilor, dragi români…

Am aflat chiar acum decizia Justiţiei pe care nu o comentez. Condamnarea ministrului Relu Fenechiu aruncă o umbră asupra Guvernului, o umbră pe care ne vom strădui să o înlăturăm în activitatea noastră viitoare. Îmi asum în totalitate acest eşec de cadre. Sînt foarte trist că am crezut în nevinvovăţia lui Relu Fenechiu, aşa cum mi-o prezenta el. Nu am avut acces la dosarul lui, nu ştiam cît de grave sînt faptele pentru care e cercetat. Am mizat pe sinceritatea lui care, iată, s-a dovedit o minciună. Regret că s-a ajuns pînă aici, regret că l-am numit ministru (şi aştept explicaţii de la partenerii noştri de coaliţie). Relu Fenechiu m-a minţit pe mine, i-a minţit pe colegii lui şi i-a minţit pe români. Marea noastră şansă este că Justiţia funcţionează şi taxează toate încălcările legii, indiferent de statutul făptuitorului. Nimeni nu e mai presus de lege. Sînt convins că şi la ultimul termen de judecată Justiţia îşi va spune cuvîntul, fără nici o influenţă din partea nimănui. Vă mulţumesc, aceasta a fost declaraţia mea. “.

Posted on
by

Nu-mi revin după declaraţiile de simpatie ale lui Ponta faţă de recent cndamnatul ministru fenechiu. În orice ţară civilizată, dacă s-ar fi ajuns pînă aici (în ţările civilizate cînd e pus un ministru sub urmărire îşi cam dă demisia), Ponta ar fi trebui să se delimiteze brusc de infractor, să-i chiar reproşeze că a făcut ce a făcut. Măcar de ochii lumii. Asta ar fi trebui să înveţe de la recentul său oaspete, premierul francez, care a avut nu de multă vreme un caz de demisie. E vorba de ministrul Bugetului, Jerome Cahuzac, prins cu fonduri în Elveţia. Omul nu a furat, doar a fentat Fiscul francez. Nu a fost condamnat pentru asta. dar de îndată ce s-a aflat cu certitudine că are bani în străinătate (după ce negase vehement, anterior) Cahuzac a demisionat din Guvern, din calitatea deputat şi a fost exclus din PS. Iată o referinţă, în franceză, aici. Ce zice Ponta? Că Fenechiu a făcut acte penale înainte de a fi ministru. Păi, tocmai, a angajat un bandit care era în cercetări! Prietenii socialişti ai lui ponta nu l-ar fi lăsat pe Fenechiu nici să se apropie de Poarta Guvernului. Premierul nu a plagiat, deşi acum era cazul,  intransigenţa socialiştilor europeni! Lui Victoraş îi pare rău că Relu a fost condamnat, nu că l-a luat în Guvern! Azi a fost o premieră în România: a fost condamnat un ministru aflat în funcţie. În toate ţările care cunosc sensul cuvîntului onoare nu se ajungea pînă aici.

Posted on
by

Astăzi, într-un Carrefour din Sudul Franţei, am văzut un stand special amenajat pe care erau expuse diverse ediţii ale Coranului: ediţie de buzunar, legată în piele, bilingvă, în franceză, în original. Lîngă, alte cîteva cărţi despre învăţătura islamică, despre minunatele nume ale lui Allah, iar într-o parte, cărţi despre bucătăria din Magreb. Pentru că astăzi începe Ramadanul, nu mi s-a părut ciudată prezenţa acelui stand. În fond, respectăm toate religiile lumii. Aşa că am încercat să văd dacă găsesc vreo Biblie în franceză de vînzare. Nu am găsit niciuna. Nu am găsit nici Talmudul, nici Tora. Deci, centrul comercial Carrefour nu celebra toate religiile. Am scris despre asta o scurtă notiţă pe Twitter şi, repede, a intrat în discuţ’ie un domn care semnează ca Motan. Superior, a spus că Biblia nu se vinde pentru că nu se cere, iar centrul Comercial Carrefour este o intreprindere economică. Asta era ideea. I-a ăsit în ajutor un alt domn, cu nume ceva mai anonim, care susţinea aceeaşi teorie: Biblia nu se cere, dfeci nu se scoate la vînzare. Nu ştiu dacă domnul Pisicu şi celălalt domn vorbeau în urma unui sondaj referitor la cererea de Biblii în Europa. Probabil că or fi avînd ei nişte statistici. Şi, tot probabil, în acele statistici li se spunea că e erere mare de Coran în franceză. NUmai că nu e aşa. Nu e cerere de Coranuri în magazinele carrefour, mai ales în această perioadă cînd drept credincioşii musulmani se ab’in de la distracţii şi de la shopping. M-am uitat mai multe minute la standul respectiv şi nu se apropiase nimeni de el. Deci, justificarea comercială a Motanului şi a prietenului de idei nu se justifică. În plus, drept-credincioşii musulmani apelează numai la ediţia originală a Coranului, nu şi-o cumpără de la Carrefour. E drept, nici creştinii nu apelează la marile centre comerciale pentru a-şi procura cărţile spirituale de căpătîi. Aşa că problema e alta: standul cu Coranul de la Carrefour era un fel de slugărnicie, de discriminare pozitivă prost-înţeleasă. Nu ştiu dacă asta se repetă în toate magazinele din reţea sau era ceva special, o decizie luată pe plan local.

Pentru hazlii care socotesc că nu se cere Biblia, sugerez un mic experiment (comercial). Să ia cîteva Biblii, să încerce să le introducă în ţările arabe şi, dacă reuşesc, să-şi facă o mică tarabă într-un centru comercial de acolo, să vadă dacă se cumpără sau nu Biblii. Apoi să apeleze cu o petiţie  la Amnesty International ca să-i scape de închisoare sau decapitare, după cum le-a cerut  pedeapsa miliţia religioasă de acolo. Voi semna şi eu petiţia, în numele libertăţii de gîndire.

Posted on
by

La sugestia unui foarte bun prieten am citit, chiar pe 7 iulie, un articol despre fuga lui Paul Verlaine din domiciliul conjugal pentru a-l urma pe Rimbaud. Textul se află aici. Rezum pentru cei care nu au acces la limba franceză. Pentru că Mathilde, soția sa (care avea 18 ani și cu care avea, deja, un fiu de 7 luni) era bolnavă, Paul Verlaine (de 28 de ani) pleacă după un doctor. Și nu se mai întoarce. Pleacă alături de Rimbaud (un poet drăguț, aș zice, jucat în nu știu ce film de di Caprio) la Bruxelles. Soția nu-și explică absența și, a doua zi, cum se mai întremează, merge să-și caute bărbatul la poliție și la morgă. Dar ia-l de unde nu-i! Cei doi sînt deja la Bruxelles, cu bani împrumutați de la mama lui Verlaine și cam fără acte, astfel încît, în drum, coboară cu o stație înainte din tren și traversează pe jos frontiera. Verlaine îi trimite o scrisoare soției, care se duce după el la Bruxelles. Au o întîlnire fierbine care-l convinge pe Verlaine să urce alături de tînăra și frumoasa lui soție în trenul de Paris. Dar la fronieră, Verlaine coboară (tot din cauza actelor) și, în loc să treacă frontoiera, se întoarce la Bruxelles, la Rimbaud. Mathilde înțelege pînă la urmă și divorțează. Nu-l va mai lăsa pe Paul să-și revadă niciodată băiatul, de frică să nu-i ofere acestuia un exemplu rău. Cam ăsta e articolul. Surpriza, însă, este la comentarii. Un cititor reproșează autorilor articolului că nu au vorbit de chinurile la care a fost supus Verlaine de soție. Și o califică pe Mathilde de homofobă!

Asta chiar e tare! Adică tînăra femeie e abandonată de soțul trimis după medic și, hodoronc-tronc, e homofobă! Cum ați vrea să fie săraca Mathilde? Să iasă la miting și să suțină minoritatea gay? Să își declare simpatia față de cuplurile de același sex? Eventual să-și găsească și ea o femeie alături de care să trăiască fericită? Dacă în loc de Rimbaud, Verlaine ar fi ales o femeie cu care să fugă, Mathilde era heterofobă?

 

 

Posted on
by

Pronunţarea sentinţei în procesul Transformatorul s-a mai amînat cu o săptămînă. Inculpatul pare afectat de această amînare, dorindu-şi, după cum declară, să se termine acest proces care-i afectează viaţa de opt ani de zile. Cam toţi inculpaţii din zona politică susţin că procesele trenează şi că asta le afectează viaţa. Dacă nu eşti atent (sau dacă eşti fan Crin), poţi rămîne chiar cu impresia asta: “sărmanul Relu, cum lungesc ăştia procesul, opt ani de zile e de neimaginat! “. Numai că adevărul e altul. Dacă era vorba un inculpat oarecare, procesul ar fi de multă vreme încheiat şi făptaşul legat. Dar domnul Fenechiu se zbate cu cei mai buni avocati, care uzează de toate chichiţele pentru a trena procesul şi pronunţarea sentinţei. (Chiar şi Felix pare nemumlumit că e tîrît prin tribunale, ca şi cum nu el ar fi recurs la toate jmecheriile jenante pentru a amîna sentinţa sau pentru a ajunge la prescrierea infracţiunii. ).

O altă stratagemă ieftină pe care o foloseşte şi Relu Fenechiu este recursul la familie: părinţii domnului ministru sînt afectaţi , am aflat ieri, de acest proces. (Şi Năstase spunea că băieţii lui sînt afectaţi de imaginea de răufăcător tîrît prin tribunale, deşi asta nu l-a împiedicat pe Andrei să-şi deschidă, estimp,  o discotecă în  Băneasa  Herestrău, probabil cu un rest de fonduri de la Mătuşa Tamara! ).

Nu pot să nu remarc  o replică recentă a aceluiaşi Fenechiu: “Dacă sînt condamnat, plec acasă”. Nu, domnule  ministru, dacă sînteţi condamnat mergeţi la puşcărie!

 

 

Posted on
by

Citesc articolul din evz.ro despre recensămînt. Şi ajung la următoarea frază: “Sunt căsătoriţi 4,81 milioane bărbaţi şi 4,86 milioane femei” . E vorba de căsătoriţi, nu de văduvi. Şi cum, în România, căsătoriile sînt mixte, nu cumva ar trebui să avem semnul egal între numărul bărbaţilor căsătoriţi şi cel al femeilor? Pentru că, artitmetic vorbind, rezultă că vreo 50 de mii de femei sînt sau căsătorite între ele, sau căsătorite cu nimeni. O fi recensămîntul lui Dragnea care a umplut nişte autocare cu femei măritate şi le-a plimbat dintr-un judeţ în altul?

Posted on
by

În seara asta, la un “marché nocturne des artisans”, adică tîrg al meseriaşilor, am văzut ceva ce m-a surprins. Pe o treaptă, o doamnă ţinea în  mînă o cutie de plastic, trasparentă. Semăna cu un acvariu mai mic, portabil. Era clar, cumpărase cutia de la tîrg. Femeia avea un aer obosit, dar mulţumit. Am mers pînă am ajuns la standul care vindea astfel de cutii, de mai multe dimensiuni şi forme. Doi vînzători, cu aer şmecheresc, prezentau marfa: nişte melci în cochilii viu colorate “de mîna omului”, captivi în cutii. “Este noul animal de companie” spunea unul dintre vînzători, uitîndu-se direct în ochii victimei care era însoţită de doi copii mărişori. “Înlocuieşte peştişorul roşu şi e  mai viabil decît el. Luaţi-l în mînă, vedeţi ce cochilie frumoasă are, sînt modele diferite, vă alegeţi ce vreţi”. N-am stat să văd dacă vînzarea s-a finalizat sau nu. În loc să mă amuze, întîmplarea m-a întristat. Mi-am adus aminte că,la cîteva sute de kilometri mai încolo,  în România, un tip cum e  Crin Antonescu vinde melci ca animale de companie. Şi că există destui oameni care cumpără aşa ceva. Şi cred că melcul îi va face fericiţi.

Da, n-am să închei cu nici o glumă.

Posted on
by

Dacă eşti bun român, patriot adevărat, nu poţi sta cu mîinile în sîn cînd vezi manevrele puterilor străine la adresa unui om politic de la noi. Nu sînt nici pe departe un susţinător al lui Crin, dar nu pot să nu mă revolt cînd văd cum  Casa Albă îl şicanează, prin ricoşeu, pe preşedintele Senatului ţării mele. Concret, de cînd şi-a anunţat şeful de campanie, pe multilateralul Niels Schnecker, acesta a devenit ţinta unor atacuri ciudate. De pildă, se ştie că domnul N.S. a fost consilier special pe teme economice la Casa Albă, într-unul din mandatele lui Reagan. Ei, bine, cînd, la sugestia cititorului Alex Mihai, am căutat numele lui N.S. aici, nu l-am găsit. Precis l-au scos ca să-l facă mincinos pe directorul de campanie al lui Crin! Iar prin asta sălovească exact în speranţa românilor de mai bine şi de bun simţ. Manevra americanilor nu se opreşte aici. Se ştie (potrivit propriilor declaraţii) că domnul Niels Schnecker a fost pilot de vînătoare în armata SUA. Iar lucrurile astea sînt bine notate în alte arhive. Căutîndu-l, un alt cititor, domnul K.S., nu l-a găsit : (Schnecker,DoB: 01/01/1960). Nici in 1985, 1988, 1992, 1998. Verificat aici: https://www.dmdc.osd.mil/appj/scra/single_record.xhtml ….

Pînă unde va merge sabotarea lui Niels Schnecker,  acest om capabil ales de Crin Antonescu să-l conducă spre victorie? Hai că asta-i prea de tot!