Citesc, stupefiat, următorul fragment de articol: “Ministrul de Interne, Radu Stroe, a dezvăluit pentru gândul că a existat o decizie politică prin care li s-a permis protestatarilor să blocheze bulevardele, atâta timp cât s-au comportat civilizat.”

Să traduc?

” Ministrul de Interne dezvăluie că i se rupe-n paişpe de lege, că nu-l interesează ca ea să fie respectată, cîtă vreme cei care o încarcă sînt nişte foşti votanţi ai formaţiunii politice care l-au adus la Putere. Şi care sînt îmbrăcaţi frumos şi se dau cu parfum, cîntînd cîntece mobilizatoare . Dacă vor striga Jos Ponta! (ceea ce nu e defel plauzibil, că doar “avem oameni infiltraţi acolo, de la Claudiu Crăciun la alţii, mai puţin cunoscuţi”) Jandarmeria va primi ordine precise de dispersare a manifestanţilor care încalcă legea”.

Deci, puterea ia decizia politică de a permite şi a încuraja încălcarea legii. Aşa ceva, pînă acum, eu, unul, nu am mai auzit. Dar sînt convins că rezerva de ipocrizie şi preacurvie politică a Guvernului Ponta e inepuizabilă.

 

 

“care prin ţigani şe înţeleg şi alţii” (Ion Budai-Deleanu)

Ieri am auzit la un post de radio franţuzesc (mi se pare că era Bleu Provence) o discuţie despre romi. Nu era vorba chiar de expulzări, ci despre un grup de romi care s-a aşezat la marginea unei păduri, nu am reţinut în ce regiune, şi a început să culeagă ciuperci. Normele locale pentru cules ciuperci fără a plăti taxe prevăd cinci kilograme de om, pe zi. Romii, se spunea la radio, au cules mult mai mult şi s-au dus şi au vîndut ciupercile în Spania. Aşadar, era vorba de contrabandă cu ciuperci şi de faptul că romii nu plătesc taxe pentru această acţiune rentabilă. Concluzia, surprinzătoare, a fost că romii ar trebui trimişi acasă, în România. Era limpede că tema de la postul de radio era, cumva, servită. Se vorbeşte mult despre romi în aceste zile în Franţa, e o temă recurentă. Cînd era preşedinte Sarkozy s-a spus că tevatura cu romii şi cu expulzările  e din cauza dreptei, că e o temă electorală. Acum sînt socialiştii la putere, iar atitudinea ministrului de interne, Manuel Vals, condamnată de partenerii ecologişti de guvernare cum că ar fi de dreapta, a fost, surpinzător, de partea lui Vals. Da, Partidul Socialist care a condamnat pentru asta dreapta, pe cînd era în opoziţie, continuă expulzările. (Inutil, pentru că, cu Schengen sau nu, romii se întorc în Franţa).

Ipocrizia socialistă are, totuşi, o explicaţie. Pînă acum, singura realizare a lui Hollande este adoptarea legii care prevede căsătoria homosexuală, sfidînd milioane de francezi care au ieşit în stradă. Pentru a-şi recîştiga încrederea, guvernul Ayrault trebuie să facă ceva. Expulzarea romilor e cel mai simplu lucru. Şi, în plus, are o mare putere simbolică. În Franţa există cartiere întregi prin care nu poţi trece. La Marsilia s-au ucis, cu mitraliere, 55 de oameni de la începutul anului pînă acum. cartierele cele mai periculoase nu sînt cele în care s-au instalat romii. Ci cartierele cu populaţie magrebiană. Cei care apasă pe trăgaci în Marsilia, în reglări de conturi, nu sînt romi, ci arabi. Dar nu se poate spune asta. E împotriva spiritului republican. Franţa a inventat drepturile omului, nu?! Îţi sare lumea în cap, se revoltă suburbiile violente. Nu se poate vorbi de adevărata problemă a oraşlor franceze fără sp fii etichetat de extremist. 

dar despre romi se poate vorbi. Ei nu au putere, nu fac demonstraţii în stradă, nu incendiază maşini. Întind mîna la o îndemnizaţie de expulzare. Aşa că pot fi folosiţi ca o temă mică pentru a ascunde adevărata temă care ar trebui să anime discuţiile societăţii franceze. Aşa, e mai simplu să spui că nişte romi au cules nişte ciuperci în plus. Şi să le ceri expulzarea. Că despre kalaşnikoave nu e potrivit să discutăm, cine ştie ce se mai poate întîmpla..

 

N-am avut nimic cu el pînă cînd am aflat că a fost turnător. Era un individ  nu tocmai pe gustul meu, cu o smerenie jucată pînă-n buza perfidiei, cu un fel de naivitate de băiat de la ţară nevoit să-şi cîştige viaţa la oraş. Cînd am fost invitat la Goteborg, la un tîrg de carte, am fost mai tot timpul împreună, însă. Mă rog, ăştia-s oamenii, cu ăştia ne plimbăm. Nu pot spune că s-a dezvoltat o mare prietenie, dar nici nu m-am plictisit de moarte.

Am rămas trăsnit cînd am citit, cu puţin timp de a ieşi decizia oficială, de la CNSAS, mărturisirile lui în România literară. Da, a fost turnător, vai ce greu i-a fost, da, a luat bani pentru ce a turnat (semn că Securitatea a folosit informaţiile lui). M-am gîndit, atunci, că Ioan Es Pop se va retrage de bună voie, pentru o vreme, din viaţa literară, aşa, de ruşine. De unde ruşine, oameni buni? Dacă nu ajungea CNSAS-ul la dosarului, nici vorbă de mărturisire şi de cenuşă light în cap. Alta era situaţia dacă, imediat după 89, omul îşi cerea iertare. Dar, nu. A sperat că nu va fi descoperit (chestia care s-a întîmplat cu sute de turnători). Dacă nu era 89, Ioan Es Pop  turna în continuare şi avansa în carieră.

Acum aflu că Ioan Es Pop, cel fără onoare,  merge din nou la tîrgul de la Goteborg, unde România e invitată de onoare. Veţi putea zice că nu are importanţă, că una e una, alta e alta. Bun, dar să spunem că una dintre victimele turnate de Ioan Es Pop merge şi ea la Goteborg şi iese cu o pancartă : “un scriitor invitat de onoare m-a turnat!” E un subiect de televiziune în Suedia? Şi cum ar ieşi România cu faţa curată cînd a acceptat să fie reprezentată de un turnător?

Deși cred că torționarii ar trebui demascați și pedepsiți pentru ceea ce au făcut, totuși, mi se pare că agitația din ultimul timp în legătură cu alde Vișinescu și Ficior are ceva din datele unei diversiuni. Pentru că această demascare vine din partea celor care au fluierat atunci cînd a avut loc condamnarea oficială a comunismului ca regim criminal, condamnare făcută cu cap și coadă, pe baza unei documentări serioase. Au existat zeci de voci care au spus că nu e bine, că nu trebuie, că nu e nevoie, că de ce Băsescu, de ce Tismăneanu etc. Nu, nu avem nevoie să condamnăm comunismul, în fond, am dus-o mai bine pe vremea lui Ceaușescu (aveam locuri de muncă, nimeni nu murea de foame ) decît acum. Circul din Parlament, permis atunci, la citirea Raportului, (și încurajat) de un fruntaș al actualei coaliții de guvernare, președintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, a fost menit să arate că poporul, prin aleșii lui, nu dorea această condamnare. Românii nu aveau nevoie de așa ceva, toți am dus-o bine în comunism, în special căpitanul de vapor Băsescu.

Acum, brusc, apar niște torționari. Cărora Ponta vrea să le ia pensia. Nu se vorbește despre comunim ca regim criminal, ci despre niște moșnegi care au torturat în vremea comunismului, cam de capul lor, pentru că aveau niște suflete otrăvite. Ei sînt vinovați, nu sistemul. Ei au tîrît intelectualitatea română la canal și apoi prin sinistre pușcării, nu sistemul. Sistemul, zic noii stîngiști, o fi avut niște erori, dar asta tocmai din cauza acestor torționari ticăloși care merită să rămînă fără pensie și fără abonament gratuit la RATB. Asta merită, asta li se dă! Ei doar au întinat nobilele idealuri.. Comunismul e bun, dar a fost aplicat prost pînă acum. Deci, Jos capitalismul!

(sursă imagine aici)

 

Deşi sînt un susţinător al proiectului Roşia Montană (am spus asta pentru cei care sînt pentru prima dată pe acest blog!), nu pot să nu vă semnalez o uriaşă mistificare făcută de lacheul lui Felix, Mihai Gâdea. Drept pentru care, public următorul

 

Drept la replică

În emisiunea „Sinteza zilei” din data de 11 septembrie 2013, a canalului

de televiziune Antena 3, realizatorul Mihai Gâdea, care ne urmărește de ani de

zile cu ura sa nedomolită, a pus în circulație încă o manipulare: și anume, că am

fi „proprietari de terenuri în Roșia Montană”. Pluralul „terenuri”, utilizat abuziv

de dl. Gâdea, și asocierea numelor noastre cu o entitate despre care am auzit

pentru prima oară chiar din gura moderatorului, Greenpeace Ungaria, reprezintă

o clară intenție de criminalizare. Pe site-ul Antenei 3, titlul nu lasă nicio îndoială

asupra unghiului din care ne atacă dl. Gâdea: „Patapievici, Mihăieș și Greenpeace

Ungaria, proprietari de terenuri în Roșia Montană.” Cu alte cuvinte, alături de

unguri, „sugem sângele poporului…” Ferindu-se precum Necuratul de tămâie,

dl. Gâdea a omis cu bunăștiință să menționeze mărimea suprafaței „terenurilor”

invocate. Dacă ar fi făcut-o, se acoperea de ridicol și nu ar mai fi fost manipulare.

Situația de facto este următoarea: în anul 2006, impresionați de rezistența

eroică a asociației „Alburnus Maior” din Roșia Montană, formată din adversari ai

demarării exploatării minere cu cianuri, așa cum eram și noi, am decis, alături de

alți câțiva intelectuali, să ne exprimăm adeziunea la decizia lor de a se opune

barbariei. La invitația conducătorului asociației, dl. Eugen David, am achiziționat

suprafața simbolică de 1 (un) metru pătrat, dorind să ne exprimăm prin acest gest

solidaritatea cu cei care se luptau contra distrugerii sălbatice a localității. Faptul că

dl. Gâdea transformă o acțiune pur civică, inspirată de generosul exemplu, care a

făcut atât de mult bine României, al protestului internațional de la sfârșitul

anilor ‘80, Opération Villages Roumains, într-un denunț public mincinos, prin care

suntem stigmatizați drept potențiali speculanți imobiliari (adică delincvenți), spune

totul despre jurnalismul de manipulare și exterminare practicat de Antena 3.

Împrejurarea că acest atentat nedemn s-a produs sub privirile aprobatoare și

comentariile insinuante ale primului-ministru al României, dl. Victor Ponta, care s-a remarcat printr-o minciună crasă („Domnul Patapievici e un bun investitor

imobiliar”), demonstrează substratul politic al demascării de tip stalinist la care sau dedat protagoniștii emisiunii menționate.

Protestăm, așadar, cu vehemență față de acest nou atac la care ne supune

Antena 3 și cerem retragerea afirmațiilor calomnioase. Numai cineva complet orbit

de ură poate afirma că 1 metru pătrat de teren constituie o „investiție imobiliară”.

Este o „investiție simbolică”, „1 metru pătrat” — un act de rezistență civică, făcut

cu mijloacele statului de drept, față de invazia cianurilor, practicată sub ochii

noștri, chiar în aceste zile, prin batjocorirea statului de drept. Pe suprafața pe care o

deținem la Roșia Montană nu s-ar putea construi nici măcar o cușcă decentă care

să adăpostească un singur câine comunitar…

Horia-Roman Patapievici

Mircea Mihăieș

Am citit acum un an, mi se pare, în presa franceză,  un articol despre isprăvile unui “resortisant român”. povestea, pe scurt, e următoarea: o tînără franţuzoaică iese de la discotecă şi constată că nu mai are baterie la telefon să cheme un taxi. Cum nu avea foarte mult pînă acasă, porneşte pe jos şi trece inevitabil pe lîngă adăpostul improvizat al “resortisantului”. Care o atacă şi vrea s-o jefuiască. Tînăra nu se lasă, dar băiatul îi trage una de cade jos. O jefuieşte şi, după aceea, că tot pornise deranjul, o violează. Sigur, nu a fost  nici o problemă să fie prins de poliţie şi să ajungă la tribunal. Şi aici vine partea care m-a şocat: avocatul tîlharului spune, în pledoarie, că da, tîlhăria e evidentă, dar violul nu a fost în intenţia băratului, a fost vorba de “viol de oportunitate”. Adică, dacă tot  căzuse fata pe jos şi nu se mai putea apăra, violul a venit aşa, ca o realizare suplimentară, ca valorificarea unei oportunităţi. Iscusit avocat, greţoasă apărare!

În România, în Bucureşti, o tînără jurnalistă este luată cu japca de pe stradă şi violată într-un loc public, după ce trecători indiferenţi au profitat de oportunitatea de a nu face nimic. Trec peste faptul că românul e viteaz în grup şi doar în lupta cu jandarmii şi cu inamicii nevăzuţi sau absenţi din peisaj. Curajul e o monedă de folosit doarîn jocurile cu mize naţionale. O sărmană fată violată nu merită deranjul. Ziceam că trec peste asta şi vă semnalez ceva mai îngrozitor. Am citit la comentariile de pe pagina unui cotidian replica unui cetăţean care spunea că a citit el nu ştiu unde că violatorul şi violata se cunoşteau. Deci, nu ar cam fi viol. Viol era, în mintea creaţă a respectivului, doar atunci cînd bărbatul e un necunoscut. Serios? Deci dacă vezi o persoană pe care o cunoşti ai dreptul să o tîrăşti cu un cuţit în primul tufiş şi să o violezi? Ciudată gîndire. dar ce mă mir, oricînd ar putea apărea o pancartă pe care să scrie :”violul nu ucide. mai ales dacă persoanele se cunosc!”

 

Am tot auzit în zilele astea soluţia miraculoasă a salvării Roşiei Montane: introducerea ei în patrimoniu UNESCO. Demonstranţii au cerut asta  autorităţilor române. Ca şi cum Guvernul sau Parlamentul pot introduce măcar un kilometru de galerie romană în sus-numitul patrimoniu. Sau ca şi cum UNESCO ar fi un fel de Spiru Haret unde se intră cu taxă. Sigur, dacă am face un test, puţini din cei care au ieşit (şi puţini din cei care nu au ieşit) ştiu exact cîte obiective culturale are România în Patrimoniul UNESCO. Sibiul e? Nu e! Biserica Neagră din Braşov e? NU e. Adamclisi e? Nu e! Cula oltenească e? Nu e! Atunci ce e în acest Patrimoniu? Păi, iată lista celor 7 (şapte) obiective culturale mari şi late pe care le are România în patrimoniul mondial UNESCO. Atît şi nimic mai mult. Pentru că accesul în această listă se face respectînd criterii şi proceduri, îndeplinind nişte cerinţe. Mai mult, UNESCO se axează, acum, pe introducerea în Patrimoniul Universal a unor site-uri şi obiective din ţări sărace, în care standardele de păstrare atentează la existenţa acestor obiective.

Nu e destul să iasă Remus Cernea şi Claudiu Crăciun la Universitate, nu e destul nici dacă se leagă cu lanţuri de gardul UESCO din Paris. Nu, Roşia Montană nu se califică, e neinteresantă pentru a intra în acest club select al obiectivelor culturale mondiale. Geaba a încercat Daniel Barbu de curînd să spună că poate în zece ani ar putea intra.  A împins termenul mult în afara mandatului său de ministru al Culturii ca să nu-l tragă nimeni de mînecă.

Nu, Roşia Montană nu poate intra în patrimoniul UNESCO. Nici măcar pe lista unor atracţii turistice obişnuite. pentru că e greu să găseşti turişti care să vrea neapărat să vadă locuri triste şi sărace. Acum că se opreşte proiectul, vă propun să discutăm peste cinci ani şi să vedem cîţi dintre cei care au cerut dezvoltarea turismului în acea zonă au fost măcar o dată în vizită la Roşia Montană..

UPDATE: Ca să mă feresc de o posibilă demascare din partea unora sau altora, da, recunosc, îm fost plătit de UNESCO. În 1990, am fost unul din cei trei scriitori români care au primit o bursă UNESCO acordată în colaborare cu Société des Gens de Lettres, în valoare de 10.000 de franci. Normal, de aia le iau apărarea!

Aş vrea să-l văd pe cretinul care a gîndit şi a scris chestia asta:”Cianura ucide. Sărăcia NU!!!” L-aş lua pe cretin şi l-aş duce nu în ţările din lumea a treia unde mor copiii de foame şi de sărăcie, nu în Coreea de Nord, unde sărăcia este modul zilnic de viaţă. L-aş duce într-un sat sărman din judeţul Vaslui, acolo unde oamenii sînt săraci lipiţi pămîntului sărac. Sau, mai bine, l-aş duce într-un sat fără curent din Apuseni, i-aş aduna pe sărmanii moţi şi le-aş spune :Iată, Cretinul ăsta vrea să vă vadă toată viaţa săraci, pentru că sărăcia nu ucide.” După ce l-ar bumbăci moţii, l-aş lăsa în cătunul acela sărac vreme de un an, fără nici un ban, fără telefon şi internet, fără îmbrăcămintea de fiţe. Şi nu m-aş revolta deloc dacă bolile sărăciei l-ar ataca pe cretin, nevoit să ajungă într-un dispensar sărac, unde nu e medic. Să meargă pe jos zilnic zece kilometri ca să facă o injecţie, dacă, desigur, dispensarul ar avea medicamentele cu pricina pe stoc. Apoi, cînd ar vedea că se scurge anul la care a fost condamnat, l-aş abandona acolo, pentru toată viaţa, sărac lipit, fără bani de lemne, fără loc de muncă, fără telefon şi, aşa cum s-a născut, fără creier.

Da, ar fi un Cretin mai puţin pe la televiziuni.

(sursa foto aici)

Am citit zeci, sute de texte ale unor tipi care trăiesc în SUA şi le pute. Drepturile omului sînt încălcate, corectitudinea politică nu-i destul de clară, capitalismul îi cocoşează etc etc. Am citit şi texte ale unor autori care trăiesc în Europa Occidentală. Care, evident, pute şi ea. Drepturile omului sînt ameninţate, primează banul, capitalul, exploatarea e insuportabilă,  trebuie aplicată egalitatea aia minunată despre care vorbea Marx. Sînt destui care locuiesc în România şi le pute şi lor a exploatare capitalistă. Era mai bine pe vremea marelui patriot Ceauşescu, a avut el nişte excese, dar ce cultură înfloritoare aveam, ce libertate a spiritului etc. E dreptul fiecăruia să spune ce-i trece prin cap, e dreptul oricui să creadă în Marx. Atîta doar că, în spiritul unei minime onestităţi intelectuale, îi rog pe cei care împărtăşesc ideile  marxiste, comuniste, leniniste, gorbacioviste sau iliesciste, să explice de ce nu se cer în Coreea De Nord, cea Democratică şi Populară, unde pot avea parte de acest tip de întîmplări:

“Hyon Song-wol, o cântăreaţă despre care s-a zvonit că s-a iubit cu Kim Jong-un, a fost arestată la 17 august împreună cu alte 11 persoane pentru încălcarea legilor privind pornografia. Trei zile mai târziu, toţi cei 12 au fost ucişi de un pluton de execuţie, în prezenţa familiilor lor, dar şi a unor grupuri cunoscute de muzică. Potrivit presei sud-coreene, aceştia din urmă au fost trimişi în lagăre. „Au fost executaţi cu mitraliere în timp ce membri-cheie ai orchestrei Unhasu, ai Wangjaesan Light Band şi ai Moranbong Band, precum şi familiile victimelor au fost obligaţi să privească”, a declarat o sursă chineză pentru „Chosun Ilbo”. (de aici). O nuanţă: cunoscutele trupe de muzică din textul de mai sus cîntau doar şlagăre patriotice!