Posted on
by

Adriene, cred că-ţi aminteşti că ne tutuim şi nu iei ca pe o lipsă de respect faptul că mă adresez persoanei tale direct, la a doua singular. Tu ai început, la tine pe blog, eu am continuat, la mine pe blog. De atunci a trecut ceva vreme, tu m-ai făcut pe mine sinecurist, justiţia te-a făcut pe tine puşcăriaş. Eu nu m-am supărat pe tine, că nu aveai dreptate, tu te-ai supărat pe justiţie, că avea dreptate. Aşa merg lucrurile. Înţeleg c -ai scris o carte într-o lună, că ai ţinut conferinţe colegilor tăi, în fine, că ai avut un comportament exemplar ca să ţi se reducă pedeapsa. (Doctorate cu bucluc nu ai mai condus, nu?) Ai scris pe blog mai des decît permite legea, iar asta, într-o ţară în care legea e lege şi egală pentru toţi, ar fi o circumstanţă agravantă în raport cu dorinţa ta de a ieşi mai repede. Ai scris, deci, pe blog, ne-ai dat lecţii, ai tras lumea la răspundere, deşi, cînd spunem interzicerea drepturilor civile, noi ne gîndim şi la dreptul tău de a ne da lecţii. Nu ştiu cum mai stai cu aroganţa, poate ţi-a mai scăzut, deşi nu cred. Cu colegii de pîrnaie cum te-ai înţeles, în afara conferinţelor? Ai legat prietenii? Ţi-ai făcut vreun tatuaj?

Dar nu ca să te întreb asta îţi scriu textuleţul ăsta, ci să-ţi spun că, dacă ai fi navigat pe internet (hai că ştiu că ai avut computer on line, hoţule!), ai fi putut ajunge aici. E un site care vorbeşte despre colegii tăi, puşcăriaşii din Închisoarea de maximă siguranţă din Padova care îşi demonstrează bunăvoinţa făcînd prăjituri şi producînd patiserie. Trecînd prin Padova şi stînd peste noapte la un hotel, am mîncat din produsele confraţilor tâi, bandiţii italieni. Erau bune. Au ajuns şi la Papa pe masă. Cred că aş fi cumpărat şi prăjituri produse de tine, la puşcărie. Nişte poale-n brîu cred că ar fi fost delicioase. Sau nişte savarine cu multă frişcă!

Dar tu nu ai avut curiozitatea să vezi ce produc alţi ocnaşi, aşa că ne-ai turnat, pe blogul tău, tot felul de gogoşi necomestibili. Rău, Adriene, urît Adriene! Oamenii ar fi preferat ceva de-ale gurii, tu ne-ai servit, pe blog, de-ale urii. Dar las că măcar ştii de acum înainte ce e de făcut, la caz că mai ai şi alte dosare!

Posted on
by

Pentru că Andrei Marga, domnul acela care creează posturi şi filiale noi în vreme ce bugetul se restrînge, a spus că noi, românii, aveam prioritatea intelectuală şi culturală a caloriferului, trupa de mai jos care cîntă la tot felul de ţevi nu a recurs şi la calorifer! Trebuie să recunoaştem că merge şi aşa!

http://youtu.be/3fpgaTcW7d4

Posted on
by

Aveţi în fotografie cea mai tare bere din lume, cu 12 grade tărie alcoolică. E tăria unui vin moderat. La ce foloseşte o astfel de bere, nu mă întrebaţi. Ca să te macheşti repede, din trei sticle, probabil. Maximum de tărie a beriiîncercate de mine a fost 8 grade. Şi am simţit-o imediat. Pe asta nu sînt tentat să o încerc. Să rămînă a cui e!

Posted on
by

Am văzut lume fină afectată de gestul nepatriotic al lui Depardieu, şi în Franţa, şi în România. Dar nimeni nu s-a scandalizat cînd Alain Delon s-a retras în Elveţia. Sau cînd Charles Aznavour a părăsit şi el regimul fiscal francez. Ei au făcut-o discret, fără să se ia în clonţ cu regimul. Depardieu e mai din topor, a spus ce avea de spus. I-a scris o scrisoare premierului şi a explicat că nu e prost, că nu acceptă penalizarea creativităţii, a muncii, a competiţiei, a diferenţei. Al doilea val al scandalului a fost determinat de faptul că actorul francez a acceptat un paşaport de la Putin. Depardieu a spus că rămîne francez, un paşaport e un act administrativ. Dar nu despre asta vreau să vorbesc. Vreau să vă arăt dovada că vizita în Rusia nu a fost doar una de curtoazie.Depardieu a fost la muncă. Şi iată, mai jos, rezultatul muncii lui!

Posted on
by

Era o poezie devenită cîntec, mi se pare, care recurgea la instanţa Poetului Naţional:  “Eminescu să ne judece”. Nu ştiu dacă ne-a judecat sau nu Eminescu, dar eu aş vrea ca şi Caragiale să ne judece. (De parcă nu ne judecat în tot ce a scris! ) Şi pentru asta vă propun să vedeţi care e opinia genialului scriitor în privinţa diferenţei de talent, vocaţie şi, prin ricoşeu, de cîştiguri între oameni. E o fabulă simplă, cu o morală şi mai simplă. Lectură plăcută!

Talmud

Tu, Șmul, ești leneș, zice Ștrul,
Tu nu vrei să lucrezi destul,
Și d-aia nu câștigi nimică!
Tu de vr-un an tot migălești
O iconiță mititică:
O tot sucești și-o învârtești
Și văd că n-o mai isprăvești…
Eu într-o var-am isprăvit
O mânăstire și un schit.
Cu învelit și cu vopsit
Iar Șmul răspunde trist: „Hei! Știu…
Dar… tu — tu ești tinichigiu,
Și eu — eu sunt giuvaergiu”…

Morală
Una-i Ștrul
Și alta Șmul.

(Convorbiri Critice, nr 18, an I, 15 Sept. 1907)

Posted on
by

E sîmbătă noapte cînd postez, poate aveți un răgaz. Vă propun o piesă muzicală care mie îmi place foarte mult, mai ales în această variantă.  S-au întîlnit două voci de excepție, Laura Pausini și Lara Fabian,  și au oferit o interpretare chiar de neuitat, de nedepășit. Vă rog să vă uitați, cu atenție, la fețele celor două mari interprete și să vedeți ce înseamnă bucuria de a cînta împreună. Secretul e simplu: cînd ești bun, poți fi foarte bun!

Posted on
by

Gata, e oficial, Marga va deschide filiale ale ICR în România şi va exporta cultură în Provinciile istorice, aşa cum s-a tot vorbit. Vreo şapte, pentru care Marga a numit, deja, directorii şi directori adjuncţi, Adică a încălcat moratoriul instituit de premier cu privire la noi posturi în administraţie. Ponta anunţă că nu sînt bani, că PIB-ul e mai mic şi că INS a calculat greşit, că lipsesc nişte miliarde din construcţia viitorului buget. Marga promite salarii de directori şi de directori adjuncţi, de la 15 ianuarie. Nu se ştie în ce sedii, cu ce chirii vor funcţiona noile filiale, dar asta e o întrebare la care nu se apleacă promotorul caloriferului. El nu înţelege că nu sînt bani. Umflă schema cum vor muşchii lui de marxist. Sigur, cei numiţi de Marga în posturi aşteaptă cuminţi şi au încredere în Profesorul Marga. Întotdeauna pare că s-a descurcat. A căzut pe picioarele din spate! De data asta i s-a spus, încă din anul trecut, prin vocea autorizată a lui Florin Georgescu, ministru de Finanţe. pe atunci:

„Domnului Andrei Marga, preşedinte Institutul Cultural Român

La adresa dumneavoastră nr. 14630 / 2012, prin care solicitaţi suplimentarea bugetului Institutului Cultural Român pe anul 2012 cu suma de 1.676 mii lei, vă comunicăm următoarele:

Referitor la solicitarea de finanţare în anul 2012 a unui număr suplimentar de 33 de posturi, supunem atenţiei dvs. faptul că, în cadrul acordurilor de împrumut încheiate cu Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeană şi Banca Mondială, autorităţile române au reafirmat angajamentul de menţinere a unui control strâns al cheltuielilor bugetare, prin promovarea unor politici bugetare prudente, inclusiv continuarea reducerii numărului de angajaţi din sectorul public, care să permită respectarea plafoanelor cheltuielilor totale şi al cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, în vederea atingerii ţintelor de deficit stabilite pentru acest an.

Prin urmare, pentru a se evita aprobarea de măsuri care contravin acestei politici, considerăm că este responsabilitatea fiecărei instituţii de a realiza o analiză riguroasă a necesarului de personal, astfel încât să nu conducă la majorarea numărului posturilor ocupate din sectorul bugetar.” (am preluat scrisoarea de aici)

Cum se numeşte omul care nu înţelege realitatea, trăind în altă lume? Nu din punct de vedere medical, că asta e uşor, din punct de vedere al unui om asociat la guvernare. Asta ne va spune doctor Ponta după ce îi vor aduce notiţele cei din Corpul de Control.

PS Cum Ponta a aunţat că vor fi doar doi secretari de stat la fiecare minister, oare ce locşor călduţ i se va găsi lui Goe Petre numit de Marga secretar de stat la MAE? Undeva unde să existe calculator cu jocuri, că altfel nu se mai duce omul cu plăcere la locul de muncă!

Posted on
by

O ştire care a trecut aproape neobservată: bustul poetului Grigore Alexandrescu, cea mai veche statuie din Tîrgovişte,  a fost furat. Detalii aveţi aici. Să fie asta o revoltă împotriva operei literare a sus-numitului? Nici vorbă. Nu trebuie căutată nici o explicaţie culturală, nu e vorba de batjocorirea valorilor naţionale. E vorba, pur şi simplu, de furtul unei bucăţi babane de bronz. Asta au văzut cei care au demontat şi furat statuia, o sursă de bronz. Din care vor face nişte cazane de ţuică.

Am tot întrebat, am scris, m-am mirat pe tema asta: cum de se primesc la fier vechi tot felul de piese care nu au cum să provină din moşteniri de familie.?Cînd se duce “recuperatorul de metale” cu o şină de cale ferată, cu un capac de canal, cu cabluri de cupru sau cu nişte robinete industriale, de ce nu e anunţată poliţia? Pentru că, în mod clat, e vorba de furt, iar cumpărarea la centrele de colectatre e tăinuire şi ascndere a unor bunuri furate. E fapt penal.

Probabil, bustul lui Grigore Alexandrescu nu va ajunge la centrul de colectare, va fi topit undeva, în clandestinitate, iar din materialul rezultat se vor face cazane de ţuică. Se pierde o operă de artă, dar se cîştigă un pic la alcoolemia naţiunii. Făcînd haz de necaz, parcă Alexandrescu s-a şi gîndit la întîmplarea asta cînd a scris poezia Adio. la Tîrgovişte!

 

Posted on
by

Ne întrebăm de cîţiva ani cum de a ajuns presa română în punctul ăsta, la un pas de moartea clinică. Sigur, e un anume paralelism de făcut cu scăderea presei scrise în general, în lume, din cauza afirmării presei digitale. E o explicaiţe pentru restul lumii, pentru presa de la noi e parţială. La noi a început cam în momentul în care s-a afirmat Becali, care şi-a dat seama că-l costă puţin ca să apară mereu la ştiri, să se scrie texte despre el în toată presa.. A făcut pe bufonul, a dat încoace şi încolo, a acceptat dictonul maiorescian, fără să fi auzit de el: “Scrieţi băieţi, orice, numai scrieţi” . Pe lîngă Becali au intrat şi alţii, văzînd reţeta. A devenit comod să nu mai cauţi subiecte, să le iei pe tavă de la “subiectele subiectelor”. Lenevirea spiritului jurnalistic a lovit din plin. Scăderea prestigiului a urmat în mod logic. Lîngă Becali au început să apară costinmărculeştii, simonelesenzuale care aveau grijă să nu deruteze paparazii pentru ca nu  cumva  să nu li se facă poze bînd, mestecînd, pipăind la locul stabilit. E ca în bancul acela în care o debutantă întîrzîie la o filmare şi e întrebată de ce, iar ea spune “m-a urmărit cineva, şi mergea prea încet! “Tabloidizarea a devenit totală cînd televiziunea din garsoniera lui Diaconescu a intuit că există un public derutat pe care îl poate recupera gratis, ori cu preţul iluziei că face dreptatea de care presa scrisă nu s-a mai interesat, ocupată cu Gigi. Din toată această confuzie axiologică, din toată erodarea prestigiului presei a cîştigat, exact, Becali. Cum spuneam şi cu altă ocazie, el e adevăratul cîştigător al alegerilor.

Din păcate, după cum merg lucrurile, presa română, presa scrisă, nu va mai avea o doua şansă. Se va vinde, în continuare, iluzia că dreptatea se face din studiourile de televiziune. Se va guverna de acolo. Ziarele vor fi ceva de luat peste picior de către Mircea Badea. Pînă vor dispărea. Căci Antena 3 nu e decît puiul în uniformă al OTV!