Constat, în ultimele zile, o intennsificare a spamurilor. De  data asta e vorba de un mod mai subtil de a acționa. Spamuiștii iau niște comentarii de pe diverse bloguri românești, le copiază și le lasă în chip de comentarii pe alte bloguri. La derută, să nu mai stai să analizezi, vezi că e scris românește, vezi că nu te înjură, îi dai drumul. Și ajungi la situații absurde. De pildă, la Postarea mea Victor Ponta și noua dezorganizare teritorială m-am trezit, porintre altele, cu următorul comentariu

“Buna dimineata!Ma bucur ca abrdoati subiectul copiilor nascuti dupa anul 2000. Fetita mea s-a nascut (prin cezariana- dupa ce a refuzat pur si simplu sa se nasca normal prin adoptarea unei flexiuni a capului! ) in 4 august 2000 la 17:45. Eu am visat-o exact asa cum e, cand inca era un fat la circa 4 luni. Mi-a aparut in vis cu o claritate fenomenala si am stiut ca este viitorul meu copil.In prezent refuza multe alimente si este foarte refractara la constrangeri si la invatatura traditionala . Ceea ce iubeste este libertatea, arta, muzica, dansul pictura. Are o inteligenta aparte, matura si face deseori niste remarci fenomenale. Sunt foarte deschis la aceste aspecte ce tin de spiritual , si nu numai. Sunt si psiholog, mai apropiat insa de abordarea spirituala a lumii si vietii.As fi incantat sa ne putem sfatui putin despre destinul si rolul acestor copii si al nostru, ca parinti. Nu stiu prea multe despre ce am eu de facut aici, desi ma straduiesc de multi ani sa clarific aceste aspecte, cu atat mai putin despre copilasul meu.Cu multumiri,Ludovic Sandulescu”

La altă postare m-am trezit cu o urare de la Multi Ani pentru Nicolae Văcăroiu. Adresele de mail care însoțesc aceste comentarii vin din toată lumea, de la Noua Zeelandă, canada și Rusia pînă la Franța. Sînt date și linkuri la diverse pagini de facebook pe care nu am intrat nici din curiozitate. Știe cineva mai priceput ce e cu acest nou stil de a spama?

Astăzi, de ziua de naștere oficială a lui Mihai Eminescu, vă propun o poezie mai puțin cunoscutăâ, care nu a apărut prin manuale. Să citim măcar o dată pe an o poezie de Mihai Eminescu!

 

Stau în cerdacul tău

Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină.
Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Și vântul mișcă arborii-n grădină.

Dar prin fereastra ta eu stau privind
Cum tu te uiți cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.

L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,
Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici și sufli-n lumânare…

Deasupră-mi stele tremură prin ramuri
În întuneric ochii mei rămân,
Ș-alături luna bate trist în geamuri.

O ştire care a trecut aproape neobservată: bustul poetului Grigore Alexandrescu, cea mai veche statuie din Tîrgovişte,  a fost furat. Detalii aveţi aici. Să fie asta o revoltă împotriva operei literare a sus-numitului? Nici vorbă. Nu trebuie căutată nici o explicaţie culturală, nu e vorba de batjocorirea valorilor naţionale. E vorba, pur şi simplu, de furtul unei bucăţi babane de bronz. Asta au văzut cei care au demontat şi furat statuia, o sursă de bronz. Din care vor face nişte cazane de ţuică.

Am tot întrebat, am scris, m-am mirat pe tema asta: cum de se primesc la fier vechi tot felul de piese care nu au cum să provină din moşteniri de familie.?Cînd se duce “recuperatorul de metale” cu o şină de cale ferată, cu un capac de canal, cu cabluri de cupru sau cu nişte robinete industriale, de ce nu e anunţată poliţia? Pentru că, în mod clat, e vorba de furt, iar cumpărarea la centrele de colectatre e tăinuire şi ascndere a unor bunuri furate. E fapt penal.

Probabil, bustul lui Grigore Alexandrescu nu va ajunge la centrul de colectare, va fi topit undeva, în clandestinitate, iar din materialul rezultat se vor face cazane de ţuică. Se pierde o operă de artă, dar se cîştigă un pic la alcoolemia naţiunii. Făcînd haz de necaz, parcă Alexandrescu s-a şi gîndit la întîmplarea asta cînd a scris poezia Adio. la Tîrgovişte!

 

Preiau această fotografie de la Cristian Şuţu. Pentru că merită să circule, ca să ne cunoaştem guvernanţii în care ne punem încrederea. Iată că norii incertitudinii se risipesc, iar noul Guvern îşi începe activitatea!

Dacă scotocim bine în viaţa noastră publică, doar Mona Muscă şi Carol Sebastian au suferit “execuţia” pentru colaborarea cu Fosta Securitate. Lor li se adaugă, pentru o perioadă, scriitorul Ioan Groşan, şi el foarte conamnat de breaslă, aşa, ca să dăm un exemplu, tovarăşi! În rest, mai ştiţi pe cineva? Partidul care a dat-o afară pe Mona Muscă pentru colaborare are ca preşedintede onoare un turnător Dovedit, Ionescu Quintus. Iar Ioan Ghişe, alt turnător, este o vedetă liberală, trecută de acest partid, din nou, pe listele parlamentare. Ca să nu mai vorbim de Bălăceanu Stolnici, un turnător asiduu, care ne dă lecţii de stil, de morală, de ce vor televiziunile care-l invită. Carol Sebastian a fost împins afară dintr-o breaslă în care e vedetă (de fapt, acum a trecut în lumea politică) turnătorul odios Sorin Roşca Stănescu. Şi mulţi alţii, despre care încă nu s-a aflat. În vreme ce Ioan Groşan a fost executat în România literară, Ioan Es Pop, un alt scriitor care a turnat pe bani, e invitat la salonul de Carte de la Paris, să reprezinte România (alături de fostul preşedinte al US, turnătorul Eugen Uricaru, nume de cod Udrea). Da, au fost executaţi doi oameni şi ceva (Groşan şi-a făcut reintrarea în viaţa literară) într-o ţară condusă de un turnător al propriei sale familii, Dan “Felix” Voiculescu, premierul din umbră .

Nu spun că Mona Muscă şi Carol Sebastian au fost nedreptăţiţi, acuz, doar jumătăţile de măsură şi măsurile diferite aplicate de societatea noastră în cazul foştilor turnători. Nu există turnători buni şi turnători răi. Nuanţele pot interveni după ce s-au stabilit culorile. dar la noi albul şi negru sînt, adesea, fraţi gemeni.

Îmi doresc să cred că tinerii aceia nu au murit degeaba acum 23 de ani. Îmi doresc, dar îmi găsesc tot mai greu sprijin în realitate.

Încă una de reţinut musai din “repertoriul” prietenului Octav Mardale