Tag Archives: Ponta

Posted on
by

credit foto: Revista 22În fine, s-a intrat în normal, doctoratul lui Ponta a fost clasificat, așa cum demonstrase revista Nature, drept plagiat. Dacă Ponta ar fi fost ales președintele României, nu cred că s-ar fi ajuns la restabilirea adevărului. Așa că am un motiv de mulțumire că am votat, ca și alte milioane de români, pentru Johannis. Sînt convins că, în caz de rezultat contrar la prezidențiale  s-ar fi ajuns la situații absurde în această direcție. De fapt, s-a și ajuns: o comisie care urma să dea verdictul “plagiat” a fost înlocuită de o alta, care a susținut sus și tare că toți cei care-l considerăm pe Ponta plagiator mințim, doar Ponta spune adevărul. Da, Victoraș a găsit voluntari care să declare, senin, că adevărul e minciună și că negrul e alb. Și nu orice fel de voluntari luați de pe stradă sau din sediile PSD, ci tipi cu niște titluri universitare decente.

Tocmai de aceea scriu acest text. Să vi-i amintesc pe cei de pe Lista Rușinii numite Consiliul Național de Etică. Să nu-i uităm, așadar pe complicii la furt intelectual ai lui Victor Ponta: Paul Dobrescu (preşedinte) Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Virgil Muraru (vicepreşedinte) Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Maşini şi Instalaţii Destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare,Doru Vladimir Puşcaşu CEPROCIM, Nicolae Burnete Universitatea Tehnică Cluj, Petru Andea Universitatea Politehnica din Timişoara,  Horia Iovu Universitatea Politehnica din Bucureşti, Florin Ionescu Steinbeis University Berlin, Luca Iamandi Universitatea “DANUBIUS” din Galați, Constantin Ciutacu Institutul de Cercetari Economice București, Ștefan Grigoraș Universitatea Tehnică Iași. Am folosit și eu metoda lui Ponta, am luat cu copy-paste numele celor din Consiliu. Ați observat mica șiretenie? Niciunul dintre membrii Consiliului nu are trecute în față gradul didactic și titlul de doctor. Căci nu se cuvine să vorbești de doctorat în casa plagiatorului.

La cei de mai sus ar trebui adăugați și așa zișii “Intelectuali ai lui Ponta“, oameni care au trecut peste orice sentiment de jenă și l-au susținut pe Ponta, chiar după ce s-a vorbit despre plagiatul său. Și o mențiune specială, cu această ocazie, pentru Alina Mungiu Pippidi, care l-a catalogat pe Ponta drept “impecabil”, deși nici Alina și nici Victor nu căzuseră din Lună, existau informații despre ce-i poate pielea ucenicului lui Năstase. Nu am auzit  de “mea culpa” făcută de A.M.P. pe această temă!

Verdictul comunicat de CNATDCU  ne mai dă speranțe. Nădăjduim, adică, să se facă lumină și în alte cazuri de doctorate dubioase, de conducători de doctorat dubioși. Și, cu această ocazie, cuvîntul ETICĂ să-și revină după ce a fost terfelit în titulatura unei rușinoase făcături spre spălarea lui Ponta.

PS Îl uitasem pe fostul minsitru al Educației, Liviu Pop, un tip care are coloană vertebralăâ exact cît o moluscă. El a fost unul din penibilii sforari în cazul doctoratului fraudat de Ponta.

credit foto: Revista 22

 

Posted on
by

 ‘La Universitatea Yale, spre exemplu, la care am absolvit un masterat și un doctorat, 91% dintre studenți primesc o ofertă de muncă în primele 3 luni după absolvirea studiilor (ultima statistică 2013). Poate domnul Președinte Băsescu nu știe, dar Universitatea Yale a fost înființată în 1701, pe vremea reformei fiscale a lui Constantin Brâncoveanu, un domnitor care a înțeles importanța reducerii taxelor în Țara Românească, acum mai bine de 300 de ani. Astăzi, Traian Băsescu, președintele unei democrații moderne, membră a Uniunii Europene, nu-și poate asuma nici măcar rolul său instituțional” Ce are a face Yale cu Brîncoveanu, desigur, e mai greu de priceput. Citatul de mai sus este din gîndirea şi scrierea doamnei Ana Birchall, singura personă din lume care a reuşit ca, după un doctorat la Yale, să devină deputat PSD de Vaslui. Personajul Ana Birchall este unul foarte misterios (ca să fiu elegant), evoluţia sa în politica românească nu a fost scutită de picanterii. Şi cuvîntul picanterie e folosit elegant aici.

Alt citat “Domnul președinte s-a opus unei viziuni coerente privind un nou model economic-financiar-fiscal pe termen mediu și lung, îmbrățișând date incomplete și continuând să promoveze un model conflictual din punct de vedere social și auster din punct de vedere economic. Ambele modele promovate de președinte s-au dovedit a fi falimentare și au adus România într-o criză gravă, inclusiv a valorilor” Aici, cu criza valorilor sînt de acord. Asta a şi determinat-o pe doamna Birchall să schimbe biroul de avocatură din SUA, cu biroul de deputat de Vaslui. Dar viziunea coerentă din spusele doamnei Petrescu mie, unul, mi-a rămas total necunoscută. Şi nevăzută. Unde a fost coerenţa în bîlbîielile ministresei? Iar datele incomplete “îmbrăţişate” de preşedinte au venit chiar din partea Ioanei Petrescu!

Totuşi, să îţi faci doctoratul Yale şi la Harvard şi să te înregimentezi în PSD,  să-l legitimezi, prin asta, pe plagiatorul şef al partidului, asta chiar nu mai pot înţelege, dincolo de cancanuri, burse, nostalgii. Singura explicaţie e într-o spusă mai veche din umorul poporan : dacă-i ordin, cu plăcere!  Deci, doamnelor, e ordin?!

 

Sursa citatelor e aici. sursă foto aici

Posted on
by

Pucistul Crin Antonescu a căzut mai repede decît mă aşteptam, dar mai tîrziu decît ar fi fost normal. Ultimele lui piruete, cu Dreapta care trebuie salvată şi PSD-ul care trebuie învins, chiar şi prin înscrierea PNL în PPE, sînt praf în ochi, o cortină înşelătoare de fum menită să-i mai şteargă din vină. Bărbatul de sacrificiu Crin Antonescu nu există. El a ieşit din luptă sau în urma unui şantaj, sau în urma unei crize de nervi. Ambele ipoteze sînt la fel  de grave. Dar mai grav era dacă acest “cel mai bun candidat al Dreptei” cum cu emfază s-a autointitulat Crin ar fi rămas pe poziţie, se distrugea orice credibilitate a luptei anti-PSD.

Dincolo de evenimentele ultimelor zile, sînt fapte care nu se pot uita. Crin Antonescu a defilat în văzul lumii cu securistul turnător Dan Voiculescu şi a folosit Antena 3 pentru luptele personale. Tot el l-a făcut posibil pe Ponta şi lovitura de stat. Oricît ar fi frecat Crin clanţele cancelariilor occidentale, nu ar fi reuşit să-şi şteargă din fişa de personaj rolul de pucist. Amintiţi-vă de marea farsă de pe stadion exact cînd la Bucureşti se derula o importantă întîlnire a Popularilor Europeni. Nu mai vorbesc de tupeul cu care Crin îi spunea Angelei Merkel să şi-l ia pe Traian Băsescu la ea. În plan internaţional, dacă, prin absurd, Crin devenea preşedintele României, era un ciumat, un personaj de evitat.

Crin Antonescu l-a făcut posibil pe Marga, şi la MAE, unde a făcut nişte prostii cu iz penal, şi la ICR, unde a distrus absolut totul. Repetentul şi chiulangiul Crin  i-au dat mînă liberă celui care a distrus PNŢCD-ul să-şi continue opera de demolator autorizat. Elogiul caloriferului şi ICR-urile judeţene stau mărturie despre activitatea unui ipochimen umflat în pene, cu o gîndire bolnavă. Tot Crin a adus în PNL un jurnalist şantajist şi un gunoi moral pe care l-a promovat încălcînd cutumele şi regulile scrise ale partidului său. Penali şi incompatibili au alcătuit curtea prezidenţiabilului Crin.

De notat ceva mai grav: Crin Antonescu, spre deosebire de alţi oameni politici, a avut drept motor un singur sentiment: ura. O ură patologică. Ura faţă de intelectuali, ura faţă de cei care nu-i cîntau în strună şi, evident, ura faţă de Băsescu. În numele acestei uri a călcat tot în picioare, s-a înhăitat cu securişti, mincinoşi, bandiţi. Totuşi, nimic nu s-a construit numai şi numai cu ură.

Acum, s-a dus. Despre morţi, chiar şi despre cei politici, de acum, numai de bine! Somn uşor Crin! Odihneşte-te în pace, somnorosule, dar reţine: nu vom uita niciodată răul pe care l-ai făcut.

UPDATE Uitasem de promovarea lui Gigi Becali în PNL, şi de aici în Parlament, chiar în Comisia Juridică, promovare făcută personal de Crin. Mi-a adus aminte comentatorul Ciufutozaurus pe site-ul În linie dreaptă

 

Posted on
by

Nu-mi revin după declaraţiile de simpatie ale lui Ponta faţă de recent cndamnatul ministru fenechiu. În orice ţară civilizată, dacă s-ar fi ajuns pînă aici (în ţările civilizate cînd e pus un ministru sub urmărire îşi cam dă demisia), Ponta ar fi trebui să se delimiteze brusc de infractor, să-i chiar reproşeze că a făcut ce a făcut. Măcar de ochii lumii. Asta ar fi trebui să înveţe de la recentul său oaspete, premierul francez, care a avut nu de multă vreme un caz de demisie. E vorba de ministrul Bugetului, Jerome Cahuzac, prins cu fonduri în Elveţia. Omul nu a furat, doar a fentat Fiscul francez. Nu a fost condamnat pentru asta. dar de îndată ce s-a aflat cu certitudine că are bani în străinătate (după ce negase vehement, anterior) Cahuzac a demisionat din Guvern, din calitatea deputat şi a fost exclus din PS. Iată o referinţă, în franceză, aici. Ce zice Ponta? Că Fenechiu a făcut acte penale înainte de a fi ministru. Păi, tocmai, a angajat un bandit care era în cercetări! Prietenii socialişti ai lui ponta nu l-ar fi lăsat pe Fenechiu nici să se apropie de Poarta Guvernului. Premierul nu a plagiat, deşi acum era cazul,  intransigenţa socialiştilor europeni! Lui Victoraş îi pare rău că Relu a fost condamnat, nu că l-a luat în Guvern! Azi a fost o premieră în România: a fost condamnat un ministru aflat în funcţie. În toate ţările care cunosc sensul cuvîntului onoare nu se ajungea pînă aici.

Posted on
by

Bucuros că-l bagă socialiștii italieni în seamă, Victor Ponta a pierdut ocazia să tacă atunci cînd a fost invitat să oia cuvîntul la un miting electoral.. Așa că l-a comparat pe Berlusconi, la el acasă, cu Ceaușescu. Desigur, Victor miza pe victoria socialiștilor și pe faptul că Silviu Berlusconi e un personaj terminat în politică. Dottore putea să tacă din politețe sau măcar din considerentul că lovea într-un prieten al mentorului său, Adriano Nastase. Ultimele alegeri l-au reconfirmat pe Berlusconi la butoane. Deci un număr mare de italieni nu a ținut cont de comparația Pontică. Urmarea se va vedea în perioada următoare, în politica față de românii din Peninsulă. Dacă Silvio, il Cavaliere, e ranchiunos, se pot pune bețe în roate comunității românești în fel și chip.Comunitate care nu are cea mai bună imagine în media italiană. Așa, să se învețe minte românii care ajung pe la microfoanele mitingurilor italiene să-și stăpînească nițel comparațiile!

Sursa foto aici

Posted on
by

Nu m-am exprimat pînă acum pe această temă pentru că nu eram tocmai liber să o fac, mi-am asumat rigorile postului de la Marsilia. Dar acum îmi pot spune şi eu părerea care are ceva competenţă la bază pentru că, în activitatea mea de jurnalist m-am ocupat de cazurile de plagiat destul de celebre  (Patriciu, Beuran, Popa & Cozmîncă). Din ceea ce ştiu eu, din similaritatea cu cazurile citate, reiese cu claritate un adevăr de necontestat: Victor Ponta nu a plagiat lucrarea de doctorat. El are dreptate, din punctul acesta de vedere, să se simtă cu conştiinţa împăcată: nu e el făptuitorul în această cauză. Făptuitorul e necunoscut nouă, cunoscut lui. Că doar de la el a luat lucrarea şi a prezentat-o ca fiind a sa. Deci, Ponta nu a plagiat, doar a uzurpat calitatea de autor a plagiatorului şi şi-a însuşit un plagiat ce nu era a lui.

Posted on
by

Deşi nu este un fenomen de masă, autopropunerea pentru funcţii chiar funcţionează! În facultate am asistat siderat la o scenă în care o colegă de-a mea, tare doritoare de funcţii (olecuţă  oltencuţă) s-a ridicat şi a propus pentru funcţia de vicepreşedintă a cantinei Universităţii numele ei. Lumea nu ştia cine e respectiva, s-a trecut numele pe o listă şi s-a votat. Tot în Timişoara, la începutul anilor 90, la Congresul de constituire al PAC-ului, la momentul propunerilor un participant  din sală s-a ridicat şi l-a propus pe Ioan Ghişe (da, acel Ghişe!). Cineva din prezidiu a întrebat dacă-l cunoaşte bine pe Ghişe, dacă propunerea e una serioasă. “Da, îl cunosc, eu sînt” a spus viitorul fost primar de Braşov. Pe mine încă mă mai uimesc astfel de grade de tupeu, deşi, deja, am văzut multe. Mai în zilele noastre, un autopropus e Victor Ponta, care tot spune că el e propunerea USL. Propunere făcută de el însuşi. Mi se pare ridicolă zbaterea sa, la cîte muşte are pe căciulă. Recent, adică ieri, Victor Ponta a spus, în problema viitorului prim ministru de după alegeri ceva care m-a lăsat pe gînduri: “Dacă USL nu obţine majorittatea, în mod sigur nu voi mai rămîne prim ministru” Nasol, Victore, chiar aşa, nu te mai pune nimeni premier dacă pierzi? Şi nu-l mai suspendaţi pe Băsescu? Hai să-ţi spun una şi mai groasă: am auzit că dacă nu mai rămîi prim ministru nu vei mai rămîne nici doctor!