Povestea asta nu e nouă, am mai spus-o de cîteva ori, dar merită reluată pentru că personajul ei principal, Dan Radu Rușanu, nu pare să-și fi schimbat năravul și e tot în primele rînduri ale scenei politice. Era undeva prin anii 90, cînd existau destule lacune de interpretare pentru tot felul de legi. Aveam, atunci, la Academia Cațavencu, o dispută cu niște controale financiare (am avut controale în toate regimurile!), făcuserăm memoriu la Finanțe și nu ne mai venea răspunsul, deși trecuse de multă vreme termenul legal. Am sunat direct la cabinetul Lui Mircea Ciumara (Dumnezeu să-l odihnească) pe care-l știam de la balurile Cațavencu,și ne-am stabilit o întîlnire. Eram eu și Doru Bușcu. Am intrat, după ce ne-am lăsat legitimațiile, și ne-a primit ministrul cu zîmbetul pe buze, era mare cititor de-al nostru. După ce i-am spus care-i problema, l-a chemat pe secretarul de stat Dan Radu Rușanu, de care depindea răspunsul. Ca să facă o glumă, Doru Bușcu a zis “Vedeți că am lăsat la poartă și un pește mai mare, de Dunăre”. Pentru că nu și-a dat seama că e glumă, ori pentru că i se părea natural ca oricine să aducă ceva, Rușanu și-a chemat un om (șoferul, cred) și i-a zis să meargă jos la intrare să ia peștele. Am mai rămas cîteva minute pentru amabilități, iar omul s-a întors de la poartă: “Nu e nici un pește, doar două legitimații de ziariști” – a zis. Rușanu a fost destul de intrigat, pînă cînd i-am zis nopi că era o glumă, cum să venim noi cu șpagă la Finanțe, cînd noi trebuie să primim ceva, adică un răspuns. Da, recunosc, a fost o situație neplăcută, mai ales pentru un om care era obișnuit, se vede, să primească mereu. Noi nu numai că nu am dus nimic, dar am mai și făcut o glumă pe tema asta! De unde am tras concluzia că, dacă, într-adevăr duceam peșcheș un pește, un borcan de caviar obținut ilegal, un purcel de lapte, un butoi de vin, o Dacie, omul le primea liniștit!
Author Archives: Ioan T. Morar
Mituri false ale societății românești: Lucia Hossu Longin, luptătoarea la două capete
Prima dată am văzut numele acestei doamne în anii 80, pe genericele de la Cîntarea României, de fapt, de la concursurile între județe, alea în care românii scriau cu trupurile lor numele Genialului conducător. Eu m-am uitat la generice, așa, ca să-mi aduc aminte dacă va fi cazul. Văd că e cazul. Apoi, după decembrie 89, doamna Lucia Hossu Longin a devenit o foarte vocală luptătoare împotrive epocii pe care a servit-o cu exces de zel, aș putea spune. Alături de ea, o altă exponentă a aceluiași curent, Marilena Rotaru, supărată în anii comunismului că nu a fost aleasă secretară de partid. Marilena Rotaru s-a dus imediatt după Revoluție să-i șlefuiască imaginea lui Iosif Constantin Drăgan, în timp ce doamna Hossu Longin s-a apucat de Memorialul Durerii. Nimic de zis, frumos. Cunoștințele din Cîntarea României aplicate pe invers au fost o formulă de succes. Am cunoscut-o pe doamna Hossu Longin în perioada 1 august 1990-1 august 1991, cînd am fost redactor șef la Muzică, Spectacole, Varietăți, la TVR ( am plecat de la TVR prin demisie!). Înainte de 89, secția pe care am condus-o un an s-a numit Cîntarea României. Doamna Hossu, fostă la Cîntarea României, nu a rămas la Varietăți, s-a mutat la Departamentul Teatru Film, alături de domnul Necșulea, prieten vechi, cu sistem de valori apropiat. Știu, din interior, ce a fost cu TVR, an acei ani. Mulți dintre cei care nu au ieșit în față nici înainte, nici după, au evocat zelul doamnei Hossu-Longin. Întîmplări interesante, sper să beneficieze de curajul de a fi scrise. Memorialul Durerii, cum spuneam, a fost ceva remarcabil, atunci, iar Doamna Hossu a ieșit bine, inclusiv la capitolul financiar, vînzînd niște sute de casete prin străinătate, urmașilor celor din Memorial. Nu știu cîți bani au revenit TVR din chestia asta.
Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, am fi putut spune că și doamna Hossu Longin are dreptul la un drum al Damascului, ca noi toți. Numai că drumul Damascului a fost, pentru această doamnă, o scurtătură între dictatura lui Ceaușescu și epoca Năstase. Pe care l-a apărat, atunci cînd a fost cazul, adică atunci cînd Adrian Năstase a devenit martir, pedepist de regimul dictatorului Băsescu. Doamna Lucia Hossu Longin, specialistă în replieri ideologice, a trecut cu arme și bagaje în tabăra urmașilor și moștenitorilor lui Ceaușescu. Autointitulată Profesionist de Televiziune, Doamna Hossu a premiat, din această ipostază, Antenele lui Voiculescu înainte de a fi ceea ce sunt astăzi, dovadă de mare intuiție.
Să-l pui pe Năstase în rînd cu deținuții politici uciși de comunism, cînd nu te obligă nimeni să o faci, mi se pare mai rușinos decît să-l lauzi pe Ceaușescu, atunci cînd, la TVR fiind, nu prea aveai încotro. Imparțială, doamna Hossu Longin le-a făcut pe amîndouă.
Se caută o femeie cu spirit de aventură. Farsă sau prostie pură?
Dacă e adevărat ce scrie aici, atunci e o prostie. Dacă nu e adevărat, e o farsă pe care au preluat-o unele publicații care nu mestecă tot ceea ce vine pe fluxul de știri. Așadar, un om de știință american (Harvard, nene, o universitate importantă unde cică a predat și Alina Mungiu!) a reconstituit ADN-ul unui om de Neaderthal și e gata să insemineze artificial o femeie cu spirit de aventură, care ar vrea să devină mama unui monstru . Mi se pare o prostie să vrei să dai naștere unei fosile. Bun, să zicem că va găsi femeia inconștientă și să admitem că experimentul ar reuși: s-ar naște un pui (nu știu dacă va fi chiar copil!) cu tată necunoscut (tată natural/ tată artificial?) și cu un pronostic de viață greu de prezis. Să admitem, încă o dată, că această ființă s-ar dezvolta normal, după normele de acum 30.000 de ani, desigur. S-ar putea adapta ea la civilizația actuală? Ar putea deveni un copil normal? Eu, unul, fără să mă bazez pe ceva științific, punînd la bătaie doar bunul simț, spun că răspunsul e total negativ. Poate că acest “strămoș” săllbatic va trebui pus în cușcă, va trebui tranchilizat etc. Un șir de bătăi de cap pentru promotorii acestui experiment. Cum ar folosi el științei? Care ar fi cîștigul? În mod clar, fiind un hibrid, nu ar avea cum să răspundă curiozității actuale, nu ar avea cum să dea detalii despre lumea lui. ca să nu mai vorbim de creierul omului de atunci.
Cel mult s-ar putea naște un monstru oligofren. Care nu ar folosi la nimic, decît, poate, la atras niște bani de la fundații bogate.
Mi se pare o prostie să învii subdezvoltarea mintală de acum 30.000 de ani, cînd ai la îndemînă atîta subdezvoltare mintală contemporană.
PS Nu vi se pare că figura din fotografia de mai sus e cunoscută? 🙂
UPDATE Prietenul meu vasile Jerca mi-a trimis următorul link. Pînă la urmă o lăsăm așa, că a fost o farsă!
Există o frăție a turnătorilor?
Dintre toți turnătorii, știuți și neștiuți, cei mai odioși mi se par cei care și-au dat pe mîna Securității propria familie: soți, părinți, frați, copii, veri. Nu-mi imaginez ce stomac tare trebui să fi avut cei care turnau vrute și nevrute despre un membru al familiei, și după aceea se întorceau, senini, acasă, la familie. Din această categorie de turnători face parte academicianul Dan Berindei. Detalii, dacă nu le știți deja, aici. Sursa Băleanu-Berindei ar fi trebuit să nu mai iasă din casă, după ce a fost descoperit și după ce a primit adresa CNSAS. Nici vorbă de așa ceva, moș Berindei e activ, dă lecții, ține conferințe. O astfel de conferință e organizată, de nimeni altul decît de Andrei Marga, alt turnător. E drept, el nu a turnat pe nimeni din familie, ci, alături de cineva din familie! Băleanu și Horia/ ne predau istoria, cum ar veni.
ICR îl invită pe Dan Berindei să conferențieze. La cîti sînt cu musca pe căciulă în cultura română, Andrei Marga ar putea face un program numai cu turnători. La Salonul Cărții de la Paris va trimite doar cîțiva (Uricariu, Ioan Es. Pop etc). Mai spală din rușine Alexandru Dobrescu, plagiator și turnător, care-i va acompania la tîrg ca șef al ICR Paris. .
PS Ca să nu se piardă, consemnez aici o glumă: dacă Andrei Marga și Daniel Barbu ar semna un Tratat între ICR si Ministerul Culturii, acel tratat s-a numi Tratatul Marga Barbu!
Deci, Felix e sănătos!
Bun, Dan Voiculescu va depune jurămîntul de senator. Nu l-a depus pentru că a avut probleme de sănătate, a trebuit să și le facă însoțit de badea și de Gâdea, la Viena. dar i-au ieșit bine. E sănătos, deci. Chiar e o veste care mă bucură.Asta înseamnă că, dacă va fi condamnat, de pildă, în procesul pe care-l are pe rol, nu va mai putrea invoca probleme de sănătate. E sănătos și apt pentru mititica!
Derutaţi poporul cu simulatorul!
Astăzi am văzut o invenţie vîndută într-un magazin generalist dintr-o linie de magazine (hai că vă şi spun numele, că nu am contract cu nimeni să nu spun! Lidl). E vorba de un simulator de televizor. Pe care lumea îl pate lăsa în priză, să creadă hoţii că e cineva acasă. Nu ştiu ce simulează, reality-showuri, telenovele, meciuri. Nu m-am uitat cu atenţue dacă are programe. Problema e că dacă un astfel de simulator se vinde în proporţie de masă (ca să zic aşa),, dat fiind că preţul de 8 euro este mai ieftin decît orice asigurare anti-furt, înseamnă că păcăleala asta nu va prinde. Orice hoţ care a trecut prin Lidl(să fure sau să cumpere ceva), dacă vrea să spargă o casă şi vede că lumea a plecat din ea, ştie clar că înăuntru nu e un televizor, ci un simulator. Şi nu se împiedică de asta. Mai trebuie, eventual, în faza a doua, cînd toţi hoţii află ce e cu simulatoarele, un afiş care să spună: Atenţie, la noi merge televizorul, nu vă păcălim cu simulatorul, așa că vă rugăm să nu intrați!.
Discursul cel mai lung pentru mandatul cel mai scurt
William Henrry Harrison este unul dintre foștii președinți ai SUA (al nouălea). În 1841, la investitura sa, a ținut cel mai lung discurs din istoria acestui eveniment, o oră și 45 de minute. Pentru că era foarte frig, a răcit, a făcut pneumonie și, după 32 de zile, a murit.
Alte povești cu aceeași temă, aici
Amandrai
Pentru că e prăpăd în Mali, și pentru că am aflat nu foarte demult despre moartea lui, vă porpun o înregistrare (mai mult audio, deși e de pe youtube) cu Ali Farka Touré, un mare muzician din Mali, alături de Ry Cooder (americanul nebun care descoperă talente, care, printre altele, a generat fenomenul Buena Vista Social Club pentru lumea largă). Melodia face parte din discul scos de cei doi muzicieni Talking Timbuktu. Tot discul este memorabil.Enjoy!
http://youtu.be/Og643Dy9CSs
Și dacă spamuri bat în geam
Constat, în ultimele zile, o intennsificare a spamurilor. De data asta e vorba de un mod mai subtil de a acționa. Spamuiștii iau niște comentarii de pe diverse bloguri românești, le copiază și le lasă în chip de comentarii pe alte bloguri. La derută, să nu mai stai să analizezi, vezi că e scris românește, vezi că nu te înjură, îi dai drumul. Și ajungi la situații absurde. De pildă, la Postarea mea Victor Ponta și noua dezorganizare teritorială m-am trezit, porintre altele, cu următorul comentariu
“Buna dimineata!Ma bucur ca abrdoati subiectul copiilor nascuti dupa anul 2000. Fetita mea s-a nascut (prin cezariana- dupa ce a refuzat pur si simplu sa se nasca normal prin adoptarea unei flexiuni a capului! ) in 4 august 2000 la 17:45. Eu am visat-o exact asa cum e, cand inca era un fat la circa 4 luni. Mi-a aparut in vis cu o claritate fenomenala si am stiut ca este viitorul meu copil.In prezent refuza multe alimente si este foarte refractara la constrangeri si la invatatura traditionala . Ceea ce iubeste este libertatea, arta, muzica, dansul pictura. Are o inteligenta aparte, matura si face deseori niste remarci fenomenale. Sunt foarte deschis la aceste aspecte ce tin de spiritual , si nu numai. Sunt si psiholog, mai apropiat insa de abordarea spirituala a lumii si vietii.As fi incantat sa ne putem sfatui putin despre destinul si rolul acestor copii si al nostru, ca parinti. Nu stiu prea multe despre ce am eu de facut aici, desi ma straduiesc de multi ani sa clarific aceste aspecte, cu atat mai putin despre copilasul meu.Cu multumiri,Ludovic Sandulescu”
La altă postare m-am trezit cu o urare de la Multi Ani pentru Nicolae Văcăroiu. Adresele de mail care însoțesc aceste comentarii vin din toată lumea, de la Noua Zeelandă, canada și Rusia pînă la Franța. Sînt date și linkuri la diverse pagini de facebook pe care nu am intrat nici din curiozitate. Știe cineva mai priceput ce e cu acest nou stil de a spama?
Nou! Șocant! Incredibil! Senzațional! Extraordinar!
Pe vremea comunismului apăruse formula prin care Ceaușescu gratula poporul urîndu-i “Noi succese!” De la o vreme, formula s-a tocit și a apărut o alta, derivînd din prima “noi și noi succese!” Există cuvinte care obosesc de la folosirea repetată și nejustificată și limba vorbită le cam abandonează. În presa de la noi se desfășoară un fel de “cursă a înarmărilor” cu cuvinte care să atragă, să șocheze. Asta pentru că vechile cuvinte au fost devitalizate, stoarse, golite de orice sens prin folosire improprie sau prin abuz. Cuvîntul e numai coajă, miezul lui e gol. ( de pildă: Cuvîntul “inedit” a fost atît de tăvălit, și el, prin presă, încît a ajuns să sugereze ceva ce nu știam despre un fotbalist sau despre o fotomodelă, nu ceva ce nu a fost editat, Un manuscris inedit.) În presa noastră hămesită de foamea de idei, orice trebuie să fie senzațional, șocant, incredibil șamd. Aceste cuvinte se golesc de sens sub ochii noștri. Și chiar sînt curios să știu ce cîrlige pentru audiență va fiolosi presa, cînd mîna de cuvinte ultra-foplosite acum (și-n titlul postării mele) se va goli de conținut. Ce va desemna știrea senzațională cînd nu va mai fi senzațional nici faptul că Romică Țociu bea o cola pe o terasă din Neptun. În fotografia de mai sus vedeți cum s-au chinuit niște francezi să spună că reducerile lor sînt șocante!